Sfinţenie, păcat, profeţie şi persecuţie
01.01.2003, Vatican (Catholica) - Sfinţenie, păcat, profeţie şi persecuţie sunt patru cuvinte prin care Orazio Petrosillo, co-responsabil în Vatican al ziarului `Il Messaggero`, rezumă anul 2002 al Bisericii Catolice, într-un interviu transmis de Radio Vatican.
– Sfinţenie, pentru că anul 2002 a fost un an al canonizării unor mari figuri. Păcatul l-aş vedea într-un mod oarecum simbolic în cazul unor preoţi pedofili. Cazuri teribile pentru Biserică, chiar dacă faptul a fost exagerat de mass-media americane, rămânând oricum un simbol. Profeţia o văd mai ales în magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea, în opoziţia sa faţă de război, în revendicarea drepturilor lui Dumnezeu şi ale religiei, în invocarea unei menţionări explicite ale rădăcinilor creştine în viitoarea Constituţie europeană. Persecuţia, apoi, rămâne pâinea de toate zilele pentru viaţa Bisericii, care poate fi crudă în ţările cu regim comunist sau conduse de fundamentalişti islamici. Însă poate fi şi administrativă, care face mai puţină vâlvă, dar care este la fel de adevărată: în ţările islamice moderate, viaţa Bisericii este grea. Pe de altă parte mai este şi persecuţia culturală…
– Sunt evenimente din anul 2002 care sunt legate mai mult de viitorul Bisericii?
– Călătoriile Papei. De exemplu, Toronto: Ziua Mondială a Tineretului este o nouă etapă a întâlnirii dintre Papă şi viitorul Bisericii, tinerii. Mexic şi Guatemala sunt o nouă propunere a sfinţeniei prin două figuri: Juan Diego, vizionarul Fecioarei de Guadalupe, şi Pedro de Betancourt; Bulgaria este o nouă etapă a acelei profeţii ecumenice a Sfântului Părinte spre Bisericile Ortodoxe, profeţie de îmbrăţişări, de prietenie şi chiar de iertare. Şi apoi, Polonia: aici, prin consacrarea Sanctuarului Iubirii Milostive, Papa a dorit să propună iubirea, milostivirea lui Dumnezeu, ca o cheie interpretativă a viitorului acestui al treilea mileniu. În fine, în acelaşi timp, s-a împlinit dorinţa Papei Ioan Paul al II-lea de a merge la rădăcinile experienţei sale creştine şi de a cere Sfintei Fecioare ajutor pentru a merge înainte. Anul 2002, să nu uităm, marchează şi începutul celui de-al 25-lea an de pontificat.
– Ce putem spune, aşadar, din punct de vedere al informării, adică al interesului pe care l-au arătat mass-media laice faţă de viaţa Bisericii?
– Aceasta este o întrebare dificilă. Mass-media laice sunt interesate mult de figura Papei, iar Papa în aceşti ani a devenit subiect de ştiri din cauza suferinţelor sale. Mai este şi o oarecare curiozitate puţin cam spasmodică în legătură cu ceea ce ar putea deveni scenarii viitoare. Uneori există un interes cam bolnăvicios. Desigur, va fi urmărit acest al 25-lea an de pontificat, care este o etapă la care au ajuns doar trei Papi, lăsându-l de o parte pe Sfântul Petru, şi, desigur, figura şi opera Sfântului Părinte vor fi mereu în centru; sper că în centrul de interes pentru profeţia sa, nu pentru detalii externe ale vieţii sale umane şi pontificale.
