Cuvântul Vieţii – ianuarie 2003
02.01.2003, Roma (Catholica) - În „Cuvântul Vieţii” pe luna ianuarie a acestui an, textul biblic pe care îşi bazează Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolare, meditaţia sa, este cel propus în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie): „Această comoară noi o avem în vase de lut” (2Cor 4,7).
Paul „a fost primul care şi-a dat seama de disproporţia dintre preţiozitatea inestimabilă a misiunii încredinţate lui şi nepotrivirea persoanei sale: o comoară într-un sărman vas de ceramică”; Chiara Lubich arată că şi noi simţim adesea „incapacitatea de a răspunde pe deplin la exigenţele vocaţiei noastre, neputinţa în faţa situaţiilor care ne depăşesc”. Ea ne invită să ne gândim la aceste cuvinte în mod special în această lună: „Noi, creştinii, cu toată comoara pe care ne-a dat-o Dumnezeu, timp de secole n-am reuşit să trăim în unitate”.
Pentru a nu ne descuraja în faţa acestei realităţi, fondatoarea Focolarelor ne îndeamnă să ne îndreptăm atenţia către „comoara pe care o purtăm în noi”: „Paul ştia că vasul său de lut era locuit de lumina lui Cristos: era Cristos însuşi care trăia în el (cf Gal 2,20) şi acest fapt îl încuraja să îndrâznească orice pentru răspândirea Împărăţiei Sale. Şi noi putem experimenta comoara infinită pe care, în calitate de creştini, o purtăm în noi: este Preasfânta Treime.” În plus, trebuie să observăm şi în ceilalţi, „dincolo de vasul lor de lut, care imediat îmi apare în faţă cu evidenţă, comoara care locuieşte acolo”.
Răspunzând la întrebarea „Cum să trăim acest Cuvânt al Vieţii?”, Chiara Lubich afirmă: „ca să devenim pe deplin conştienţi de comoara pe care o avem, va trebui să intrăm în comuniune cu ea.” În continuare, Chiara Lubich ne vorbeşte despre relaţia personală pe care o putem avea cu fiecare dintre cele trei Persoane divine, „în aşa fel încât să fie Dumnezeu însuşi cel care trăieşte şi acţionează în noi”: să ne aruncăm în braţele Tatălui; să îl iubim pe Fiul – Cuvântul întrupat – în diferitele sale prezenţe; să avem încredere deplină în Duhul Sfânt care „ne susţine şi ne iubeşte ca un prieten adevărat, dându-ne lumină”.
În final, Chiara Lubich ne întreabă: „Ce vrem mai mult? O singură Iubire şi-a făcut sălaş în inima noastră: este comoara noastră. Vasul de lut, al nostru ca şi al celorlalţi, nu va mai fi un obstacol, nu ne va mai descuraja. Ne va aminti doar că lumina şi viaţa, pe care Dumnezeu vrea să le emane în noi şi în jurul nostru, nu sunt atât rodul capacităţilor noastre umane, cât efectul prezenţei sale active în noi, recunoscută şi iubită. Aşadar, ca Paul, şi noi vom putea îndrăzni totul pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi cu mai multă forţă să tindem la ţinta comuniunii depline şi vizibile între creştini.”
