Rugăciunea înseamnă abandonare în braţele lui Dumnezeu

08.01.2003, Vatican (ZENIT) - A se ruga înseamnă a se abandona în braţele lui Dumnezeu, a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea astăzi în timpul primei meditaţii oferite în acest an în cadrul audienţei generale din Aula Paul al VI-lea, la care au participat aproximativ 3.000 de pelerini.

Sfântul Părinte, comentând Psalmul 99 (100), a afirmat că încrederea credincioşilor se bazează pe convingerea că „Domnul este bun şi fidelitatea sa nu ne părăseşte niciodată, pentru că el este mereu gata să ne sprijine cu iubirea sa milostivă”.

Psalmul este o compoziţie poetică ce scoate în evidenţă bucuria israeliţilor în momentul în care au intrat în Templul din Ierusalim pentru a-l lăuda pe Domnul. Scurtul pasaj începe cu binecunoscutele cuvinte: „Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea lui cu bucurie”.

În imn predomină „exprimarea relaţiei de iubire, de `milostivire` şi de `fidelitate` împreună cu cea de `bunătate` „, a afirmat Sfântul Părinte. „Când ne rugăm, ar trebui să ne simţim în sintonie cu toţi cei care se roagă, lăudându-l pe Domnul în diferite limbi şi în diferite moduri”.

Cu încredere în Dumnezeu şi în iubirea sa care nu ne părăseşte nicicând, „omul rugăciunii se abandonează pe sine în braţele lui Dumnezeu”, a spus în încheiere Sfântul Părinte.