„Ad limina” 2003: discursul Papei către CER
01.03.2003, Vatican (Catholica) - În cea de a treia sa întâlnire cu Episcopii catolici din România în cadrul unei vizite „ad limina”, în discursul adresat acestora în dimineaţa acestei zile, Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat faptul că vizita „ad limina” este „o ocazie prielnică pentru a reflecta împreună asupra activităţilor şi perspectivelor pastorale ale Comunităţii catolice din ţara voastră”.
Un subiect important asupra căruia Papa a ţinut în mod special să le atragă atenţia Episcopilor a fost cel al pastoralei familiei: „Fragilitatea cuplurilor, emigraţia constantă a familiilor tinere spre Ţările occidentale… practicarea tot mai răspândită a avortului, controlul naşterilor prin metode contrare demnităţii persoanei umane, sunt unele din problemele care vă solicită atenţia asiduă şi impun o acţiune pastorală adecvată. Niciodată nu va fi îndeajuns să subliniem importanţa unui primat sănătos al familiei în tot ceea ce se întreprinde pentru educaţia noilor generaţii.”
Amintind „mărturia eroică a acelor catolici români de amble rituri care au îndurat suferinţe de nedescris sub regimul comunist, fără a şovăi în fidelitatea lor faţă de Evanghelie”, Papa l-a pomenit în mod special pe Cardinalul Alexandru Todea. Sfântul Părinte s-a adresat apoi întregii Biserici din România: „în pofida dificultăţilor încă existente, nu te teme! Dumnezeu îţi binecuvântează eforturile, dovadă fiind numărul considerabil de candidaţi la preoţie în seminarii. Astfel se adevereşte încă o dată ceea ce Tertulian scria despre Biserica primară: `sanguis martyrum semen christianorum`”.
Legat de procesul de integrare a României în cadrul mai vast al Uniunii Europene, Papa a afirmat: „ar fi bine ca poporul român să îşi aducă aminte că nu are doar de primit ceva, ci are şi de oferit o bogată moştenire spirituală, culturală şi istorică în beneficiul unităţii şi vitalităţii întregului Continent. Călite de grele încercări, istorice şi recente, comunităţile voastre trebuie să ştie să îşi păstreze cu statornicie adeziunea la patrimoniul milenar al valorilor creştine primite de la strămoşi şi în care au fost plăsmuite.”
Sfântul Părinte a subliniat în mod special misiunea deosebită a „venerabilei Biserici Greco-Catolice române, în virtutea familiarităţii ei profunde cu tradiţia orientală”, în cadrul eforturilor care vizează refacerea unităţii Bisericii lui Cristos, arătând şi importanţa muncii depuse de Comisia Mixtă pentru dialogul dintre Biserica Greco-Catolică şi cea Ortodoxă din România pentru depăşirea dificultăţilor care mai există.
Referindu-se la realitatea prezenţei în ţara noastră a cele două tradiţii, latină şi bizantină, „care împreună înfrumuseţează chipul unicei Biserici”, Suveranul Pontif a îndemnat: „să persiste între Voi, Păstorii, o stimă constantă şi o consideraţie fraternă reciprocă. În problemele de interes comun, să ştiţi să vă ajutaţi unii pe alţii, pentru o mai bună cunoaştere a uneia şi a alteia dintre moştenirile spirituale.” Discursul s-a încheiat cu invocarea ocrotirii materne a Mariei peste ţara noastră, „Grădina Maicii Domnului”.
