Papa Leon: Euharistia duminicală, indispensabilă vieții creștine

12.04.2026, Vatican (Catholica) - „Euharistia duminicală este indispensabilă vieții creștine”, a spus Papa Leon al XIV-lea astăzi, înaintea rugăciunii Regina caeli. Amintind că pleacă mâine în Africa, a amintit de martirii din Abitene, care au ales moartea decât să fie despărțiți de Euharistia duminicală. Redăm în continuare alocuțiunea papală.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă și, încă o dată, un Paște fericit!

Astăzi, în a doua duminică de Paște, dedicată Milostivirii divine de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Evanghelia relatează apariția lui Isus cel înviat în fața apostolului Toma (cf. Ioan 20,19-31). Acest eveniment a avut loc la opt zile după Paște, în timp ce comunitatea era adunată. Acolo, Toma l-a întâlnit pe Învățător, care l-a invitat să privească urmele cuielor și să-și pună mâna în rana din coastă, și să creadă (cf. v. 27). Această scenă ne invită să reflectăm asupra propriei noastre întâlniri cu Isus cel înviat. Unde îl putem găsi? Cum îl putem recunoaște? Cum putem crede? Sfântul Ioan, care a relatat evenimentul, ne oferă indicații precise: Toma l-a întâlnit pe Isus în a opta zi, în comunitatea adunată, și l-a recunoscut în semnele jertfei Sale. Mărturisirea sa de credință, cea mai înaltă din întregul Evanghelie după Ioan, a izvorât din această experiență: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (v. 28).

Desigur, nu este întotdeauna ușor să crezi. Nu a fost ușor pentru Toma și nu este ușor nici pentru noi. Credința trebuie hrănită și susținută. Din acest motiv, în „a opta zi” – adică în fiecare duminică – Biserica ne invită să facem ceea ce au făcut primii discipoli: să ne adunăm și să celebrăm Euharistia. În timpul Liturghiei, ascultăm cuvintele lui Isus, ne rugăm, ne mărturisim credința, împărtășim darurile lui Dumnezeu în caritate, ne oferim viețile în unire cu Jertfa lui Cristos. Trupul și Sângele Său ne hrănesc, pentru ca și noi să devenim martori ai Învierii Sale, așa cum indică termenul „Misă”, care înseamnă „trimitere” sau „misiune” (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1332).

Euharistia duminicală este indispensabilă vieții creștine. Mâine voi pleca în călătoria mea apostolică în Africa. Unii dintre martirii Bisericii africane primare, în special martirii din Abitene, ne-au lăsat o mărturie frumoasă în acest sens. Când li s-a oferit șansa de a-și salva viața renunțând la celebrarea Euharistiei, ei au răspuns că nu pot trăi fără a celebra Ziua Domnului. Acolo crește și se întărește credința noastră. Acolo eforturile noastre, deși limitate, sunt unite prin harul lui Dumnezeu cu acțiunile membrilor unui singur trup – Trupul lui Cristos – pentru împlinirea unui singur mare plan de mântuire care îmbrățișează întreaga umanitate. Prin Euharistie mâinile noastre devin „mâinile Celui Înviat”, mărturisind prezența, milostivirea și pacea Lui. Semnele muncii, ale sacrificiului, ale bolii și ale trecerii anilor sunt adesea gravate în mâinile noastre, la fel cum sunt și în tandrețea unei mângâieri, a unei strângeri de mână sau a unui gest de caritate.

Dragi frați și surori, într-o lume care are atâta nevoie de pace, acest lucru ne cheamă mai mult ca oricând să fim statornici și credincioși în întâlnirea noastră euharistică cu Domnul Înviat, pentru a putea merge mai departe ca martori ai carității și mesageri ai reconcilierii. Fie ca Fecioara Maria să ne ajute să facem acest lucru, ea care este binecuvântată pentru că a fost prima care a crezut fără să vadă (cf. Ioan 20,29).

După Regina caeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Astăzi, multe Biserici orientale sărbătoresc Paștele conform calendarului iulian. În comuniune de credință cu Domnul înviat, adresez urări sincere de pace tuturor acestor comunități. Însoțesc aceste urări cu rugăciunea mea fierbinte pentru toți cei care suferă din cauza războiului, în special pentru dragul popor al Ucrainei. Fie ca lumina lui Cristos să aducă mângâiere inimilor îndurerate și să întărească speranța în pace. Fie ca atenția comunității internaționale față de tragedia acestui război să nu slăbească!

În aceste zile de durere, teamă și speranță neclintită în Dumnezeu, mă simt mai aproape ca niciodată de iubitul popor libanez. Principiul umanității, înscris în conștiința fiecărei persoane și recunoscut în dreptul internațional, implică o obligație morală de a proteja populația civilă de efectele îngrozitoare ale războiului. Fac apel la părțile implicate în conflict să declare un armistițiu și să caute urgent o soluție pașnică.

Miercurea viitoare se împlinesc trei ani de la începutul conflictului sângeros din Sudan. Cât de mult suferă poporul sudanez, victime nevinovate ale acestei tragedii inumane! Îmi reînnoiesc apelul fervent către părțile beligerante să-și reducă la tăcere armele și să înceapă, fără condiții prealabile, un dialog sincer menit să pună capăt cât mai curând acestui război fratricid.

Acum, vă salut pe toți – romani și pelerini deopotrivă – în special pe credincioșii care au sărbătorit Duminica Milostivirii Divine la Sanctuarul Santo Spirito din Sassia. Salut corul Musikverein Kleinraming, din Dieceza de Linz din Austria, credincioșii veniți din Polonia, tinerii de la Collège Saint Jean de Passy din Paris și pe cei de diverse naționalități din Mișcarea Focolare. Salut, de asemenea, grupul de pelerini din comunitatea San Benedetto Po și candidații la Mir din Santarcangelo di Romagna și San Vito.

Mâine voi pleca într-o călătorie apostolică de zece zile în patru țări africane: Algeria, Camerun, Angola și Guineea Ecuatorială. Vă rog să mă purtați în rugăciunile voastre. Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!