Pocăinţa – un act penitenţial individual dar şi comunitar

06.03.2003, Vatican (Catholica) - În după-amiaza Miercurii Cenuşii, ora 17 (ora Romei), la începutul Postului Mare, a avut loc în biserica Sfântul Anselm un moment de rugăciune specific `Staţiunilor` romane, la care a participat şi Sfântul Părinte. După rugăciune a urmat procesiunea penitenţială spre Bazilica Sfânta Sabina.

La procesiune au participat Cardinali, Arhiepiscopi, Episcopi, călugări benedictini de la Sf. Anselm, părinţi dominicani de la Sf. Sabina şi credincioşi. După procesiune, în Bazilica Sfânta Sabina, Sfântul Părinte a prezidat Liturgia Cuvântului, iar după predică, ritul binecuvântării şi al impunerii cenuşii. Liturghia a fost prezidată de Cardinalul Jozef Tomko, titular al Bazilicii Sfânta Sabina.

În predica sa, Suveranul Pontif a accentuat dimensiunea comunitară a pocăinţei: „Desigur, căinţa nu poate să pornească decât din inimă, sălaş, conform antropologiei biblice, al intenţiilor profunde ale omului. Actele penitenţiale, însă, trebuie să fie trăite şi împreună cu membrii comunităţii.” Comunitatea creştină începe itinerarul Postului Mare prin ritul impunerii cenuşii, un „gest pe care unii l-ar putea considera din alte timpuri”, deoarece contrastează cu mentalitatea omului de azi, dar care tocmai de aceea ne face să descoperim sensul său profund prin forţa impactului său.

Primind cenuşa pe cap credinciosul se recunoaşte creatură – plămădită din pământ şi destinată să se întoarcă în el – şi păcătos – care are nevoie de iertarea lui Dumnezeu pentru a trăi conform cu Evanghelia. Dar acest gest, conform Papei, este şi semn al reînvierii speranţei întâlnirii definitive cu Cristos în ceruri. Acest lucru înseamnă pentru creştini a se angaja pentru „a anticipa în timpul prezent ceva din pacea viitoare”, „presupune purificarea inimii şi întărirea comuniunii cu Dumnezeu şi cu fraţii”. „Prin rugăciune ne abandonăm cu totul în mâinile lui Dumnezeu, şi aşteptăm numai de la El adevărata pace. Prin post ne pregătim inima pentru a-l primi pe Domnul păcii, dar prin excelenţă şi semn privilegiat al venirii Împărăţiei sale”, a adăugat Sfântul Părinte.

„Rugăciunea şi postul trebuie să fie însă însoţite de gesturi de dreptate; convertirea trebuie să însemne acceptare şi solidaritate”, a explicat Episcopul Romei. „Nu va fi pace pe pământ atâta timp cât vor continua oprimările popoarelor, nedreptăţile sociale şi dezechilibrele economice existente şi acum”, a adăugat Suveranul Pontif. Soluţia pentru pace este, conform Sfântului Părinte, „o convertire comună a inimilor la iubire”.

„Iată acum timpul potrivit, iubiţi fraţi şi surori, pentru a ne revizui atitudinea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Iată ziua mântuirii, în care să ne examinăm în profunzime criteriile care ne conduc în comportamentul cotidian”, a spus Sfântul Părinte în încheiere, făcând referinţă la cuvintele apostolului Paul din a doua lectură a Liturgiei Cuvântului.