Cardinalul Poupard ţine conferinţe pentru Postul Mare

12.03.2003, Paris (Catholica) - Cardinalul Paul Poupard, Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, ţine o serie de şase conferinţe în fiecare duminică în perioada Postului Mare, în catedrala Notre Dame din Paris, informează situl Conferinţei Episcopale Franceze (www.cef.fr).

Tema centrală a conferinţelor Cardinalului este „Sfinţenia sfidează istoria. Portrete a şase mărturisitori pentru cel de-al treilea mileniu”. Duminica trecută cardinalul Poupard a evocat figura lui Robert Schuman, „a cărui viaţă şi activitate politică a fost luminată de Evanghelie”. Duminica viitoare, cardinalul va prezenta figura Maicii Tereza de Calcutta, care va fi beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea în octombrie. Vor urma apoi filosoful Maurice Blondel; Sfânta Joséphine Bakhita, o sclavă sudaneză care a devenit soră canoziană în Italia; fericitul Pier Giorgio Frassati, mort la douăzeci şi patru de ani de poliomelită, pe când era student în inginerie şi pasionat de schi şi alpinism, prieten al săracilor din Torino, `omul celor opt fericiri`, cum l-a numit Papa Ioan Paul al II-lea; şi Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea.

„Sfinţii din istoria noastră – spunea cardinalul Poupard duminica trecută -, sunt dovada validităţii Bisericii şi a forţei extraordinare a Evangheliei”. „Viitorul Europei şi al lumii depinde de spiritualitatea pe care creştinii o oferă omului de astăzi, pentru a răspunde aspiraţiilor şi nevoilor sale, pentru a identifica pricina greşelilor sale şi a le remedia, datoria cea mai urgentă la începutul celui de-al treilea mileniu”, a adăugat Cardinalul.

Robert Schuman este renumit îndeosebi prin declaraţia sa din 9 mai 1950, fundament al construcţiei europene, şi a cărei aniversare este aleasă astăzi pentru Ziua Europei. Robert Schuman, născut la 29 iunie 1886, a fost fiul unui tată sever şi al unei mame admirabile, de la care a învaţat virtuţile creştine. Vorbea franceză şi germană, şi la 17ani şi-a început studiile la Bonn, Berlin şi Strasbourg. La 26 de ani era doctor în drept. În 1924 a intrat în viaţa politică, iar în 1940 a fost arestat de Gestapo, evadând doi ani mai târziu.

După război s-a întors în politică şi în 1946 a fost ales ministru de finanţe al Franţei, în 1946-1947 preşedintele consiliului, iar în 1948-1953 ministrul afacerilor externe. La 19 martie 1958 a fost ales în unanimitate şi prin aclamaţii preşedinte al primului Parlament european.

Cardinalul Poupard a citat ample reflecţii ale marelui politician francez care sunt mai actuale ca oricând: „Trebuie să construim Europa, nu ca pe o insulă a prosperităţii egoiste, închisă în sine în mijlocul unui ocean de sărăcie, ci ca o comunitate generoasă de bărbaţi şi de femei liberi, fraterni şi responsabili şi faţă de popoarele mai puţin dezvoltate: trebuie să-i dăm un suflet”.

„Această adunare – spunea Schuman, citat de Cardinalul Poupard -, nu va putea şi nu va trebui să rămână o iniţiativă economică şi tehnică: are nevoie de un suflet, Europa nu va trăi şi nu se va salva decât în măsura în care va fi conştientă de sine şi de responsabilităţile sale, sau dacă se va întoarce la principiile creştine de solidaritate şi fraternitate”. Cardinalul Poupard a subliniat printre altele şi importanţa implicării creştinilor în politică: „Exemplul lui Robert Schuman – a afirmat Cardinalul – arată acest lucru: o politică de inspiraţie creştină poate să suscite adeziunea tuturor oamenilor de bunăvoinţă, dacă este practicată în cel mai mare respect faţă de diferitele tradiţii creştine”.

Citându-l pe Robert Schuman, Cardinalul Poupard a afirmat în încheiere: „Democraţia îşi datorează existenţa creştinismului. S-a născut în ziua în care omul a fost chemat să realizeze în viaţa sa temporară demnitatea persoanei umane prin libertatea sa individuală, prin respectarea drepturilor fiecăruia, şi prin practicarea iubirii fraterne faţă de toţi. Niciodată nu au fost formulate asemenea idei înainte de Cristos. Europa are nevoie de suflet”.