Pastorala de Paşti 2003 – PS Alexandru Mesian
23.04.2003, Lugoj (Catholica) - În Scrisoarea sa Pastorală de Paşti pentru acest an, Episcopul greco-catolic de Lugoj, PS Alexandru Mesian propune o meditaţie asupra valorii sufletului nostru, şi asupra iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi.
„Venirea lui Isus în lume, acceptând sărăcia, suferinţa, batjocura şi condamnarea la moarte, ne face să ne punem întrebări care în ordinea naturală nu ne pot da un răspuns satisfăcător. Oare, trebuia ca Fiul lui Dumnezeu, El însuşi, să sufere? Pentru ce?!”, întreabă PS Alexandru, continuând: „Suferinţa ce a îndurat-o Isus a fost preţul unei iubiri ce nu poate fi înţeleasă de om. O iubire infinită a lui Dumnezeu faţă de om, pe care a voit să-l reabiliteze, să-l ridice din starea păcatului originar. Jertfa vieţii lui Isus ne arată valoarea sufletului omenesc şi cât este de importantă mântuirea lui.”
Arătând faptul că „aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea (sufletele), încât pe Unul-născut Fiul Său L-a dat să moară pentru dânsa (cf. Ioan 3, 16)”, Episcopul de Lugoj vorbeşte despre valoarea sufletului uman: „Ce preţ are sufletul nostru să o spună însuşi Isus Cristos, care a muncit ca dulgher, sărac şi ascuns timp de treizeci de ani la Nazaret; care a predicat trei ani fără odihnă, şi a umblat din Egipt până-n Tir şi Sidon după `cel ce era pierdut`… să o spună biciuirea îngrozitoare pe care a suportat-o pentru mântuirea noastră… să ne spună sceptrul de bambus pe care i l-au pus în mâinile legate; dar mai ales cununa de spini să ne spună ce preţ are sufletul nostru! … să ne spună Isus în agonia celor trei ore petrecute pe Cruce înainte de a muri… Privind la Cruce putem să ne dăm seama de valoarea sufletului.”
PS Mesian îşi invită în continuare credincioşii să mediteze la universalitatea iubirii aduse în lume de Cristos, iubire care „a schimbat faţa pământului”. „Isus aduce în lume un suflu nou; cuvintele Sale au dărâmat barierele ridicate de egoismul omenesc. Toţi oamenii sunt egali, fraţi şi fii ai aceluiaşi Părinte, indiferent de culoare sau filozofie. Religia lui Cristos este mai presus de orice criterii omeneşti, este religia iubirii. În lumina acestei iubiri universale, milioane de creştini vor muri ca martiri; mii şi mii de misionari – suflete eroice – vor merge până la marginile pământului ducând învăţătura dragostei creştine; alte mii de creştini vor sfârşi în persecuţii de tot felul.
„Ura împotriva iubirii nu va înceta niciodată – arată în încheiere Ierarhul greco-catolic. Puterile întunericului vor lucra cu toată agresivitatea. Dar Isus spune: `Cine va lupta până la sfârşit, acela va fi mântuit`. Răspândirea creştinismului pe toată suprafaţa pământului este o minune a patimilor şi Învierii Domnului. Să preţuim cum se cuvine acest mare praznic. Inimile noastre să se trezească, să devenim şi noi apostoli ai dragostei creştine, privind mereu la Cruce, simbolul speranţei şi al mântuirii.”
