Pastorala de Paşti 2003 – PS Virgil Bercea

24.04.2003, Oradea (Catholica) - „`Ieri am fost crucificat cu Isus, astăzi sunt glorificat cu El. Ieri am fost îngropat cu El, azi am înviat alături de Christos` spune Sfântul Grigorie din Nazianz, iar noi trăim această realitate în viaţa noastră de zi cu zi”, afirmă în Scrisoarea sa Pastorală de Paşti PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea.

Citându-l de această dată pe Sfântul Ambrozie, PS Virgil le arată credincioşilor săi că Christos cel Înviat trebuie să fie totul pentru noi: „dacă suntem bolnavi, El este medicul; dacă suntem atacaţi pe nedreptate, El este adevărata noastră justiţie; dacă avem nevoie de sprijin, El este forţa; …; în momentul în care ne confruntăm cu puterea morţii, El ne dăruieşte viaţa; iar dacă vom căuta cerul, El este drumul; dacă tenebrele ne înconjoară, Isus este lumina; dacă avem foame, El se face pâine. Să gustăm în ziua Învierii şi să vedem cât este de bun Domnul”.

Episcopul greco-catolic de Oradea subliniază faptul că Învierea constituie şi o invitaţie la a contempla întreaga viaţă a lui Christos: „să mergem pe urmele paşilor Lui, să retrăim cu El pacea şi credinţa, iubirea şi speranţa oriunde ne-am afla, chiar şi în momentele de grea suferinţă şi încercare. (…) Pentru a-L iubi pe Domnul trebuie să-l cunoaştem: să fim aproape de El, să Îl simţim prezent în inima noastră, în viaţa noastră, în modul de a ne exprima; pe Isus trebuie să-L iubim, să-L purtăm în ochii minţii noastre ca pe o fiinţă dragă. De fapt, tot El este cel care ne-a învăţat cum să iubim şi asta în momentul premergător Patimii Sale sfinte: `nimeni nu are dragoste mai mare decât aceasta, să-şi dăruiască viaţa pentru prietenii săi` (Io. 15,13)”.

Amintind îndemnul adresat de Isus lui Petru după Înviere: „iar tu, Petre, întăreşte pe fraţii tăi”, Preasfinţia sa redă câteva dintre cuvintele cu care Papa Ioan Paul al II-lea a „întărit” în credinţă, în speranţă şi în dragoste Biserica Catolică din România, şi în special Biserica Română Unită, în timpul vizitei ad limina apostolorum din acest an: „în faţa voastră stau îndatoriri imperioase! … necesitatea de a restabili cât mai curând deplina unitate între toţi ucenicii lui Christos. (…) Aceasta este vocaţia urgentă a tuturor creştinilor, în ascultare docilă faţă de porunca lui Christos, care ne cheamă să ne rugăm şi să acţionăm `pentru ca toţi să fie una` (Io. 17,21). În acest sens, o misiune deosebită îi este încredinţată venerabilei Biserici Greco-Catolice române, în virtutea familiarităţii ei profunde cu tradiţia orientală.”

În final, PS Bercea îşi îndeamnă credincioşii: „Împreună cu Mironosiţele, la mormântul Domnului, înţelegem şi noi că „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el”(1 Io 4, 16). Isus cel Înviat este prietenul care ne însoţeşte în această viaţă prin prezenţa Sa absentă dar sensibilă şi lucrătoare în suflete cu harul şi puterea Spiritului Sfânt. Bucuraţi-vă şi, iarăşi zic, bucuraţi-vă!”