Un bilanţ al vizitei Papei în Spania
06.05.2003, Vatican (Catholica) - Marea surpriză a vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Spania a fost participarea oamenilor la cele două mari întâlniri (o participare cu mult superioară celei prevăzute) şi impulsul pe care l-a imprimat atât în Papa cât şi în catolicii spanioli, după cum a constatat directorul de la Radio Vatican, pr. Federico Lombardi, care l-a însoţit pe Papă în această a 99-a călătorie apostolică.
– Care este părerea pe care v-a făcut-o această a cincea călătorie a Papei în Spania?
– Cred că a fost o călătorie care s-a desfăşurat perfect, aşa cum a fost prevăzut. Deşi, în aceste momente Papa e limitat în mişcările sale, am putea spune fără îndoială că, prin prezenţa sa spirituală şi prin glasul său, a stăpânit terenul. Am putut vedea acest lucru în dialogurile cu tinerii, în improvizaţiile sale, în forţa exprimărilor sale. Aşa încât, am ajuns la călătoria numărul 99 şi o vom depăşi şi pe cea a 100-a.
– Vorbeaţi despre tineri. Ce imagine v-a rămas în memorie din această întâlnire?
– De la întâlnirea tinerilor m-au impresionat mult mărturiile. Au fost foarte eficiente şi au atras aplauzele tinerilor. Tema călătoriei era „Veţi martorii mei” şi am putut vedea mărturisitori nu doar în figurile sfinţilor canonizaţi duminică dimineaţa, ci şi în modul în care tinerii au ştiut să dea mărturie despre angajarea lor împreună cu Cristos. Erau persoane cu diferite ocupaţi ecleziale – o tânără călugăriţă, un seminarist, un laic, un cuplu căsătorit şi o persoană cu handicap. Au ştiut să demonstreze realmente că Duhul Domnului suflă mai puternic şi că mărturia este vie.
– Una dintre caracteristicile acestei călătorii au fost strigătele de încurajare contagioase, pe care sute de mii de pelerini le-au adresat pontifului. O afecţiune latină faţă de Papa Ioan Paul al II-lea?
– Desigur. Când sunt tineri de limbă spaniolă în Piaţa Sfântul Petru sau în lume, se face simţită prezenţa lor, prin modul în care transmit entuziasmul lor, prin sloganurile pe care le strigă. Pe mine mă interesează mult creativitatea acestor sloganuri. Cu această ocazie, am învăţat două noi sloganuri, pe care nu le-am mai auzit niciodată până acum. Unul este „Juan Pablo, torero, te quiere el mundo entero” (Ioan Paul, taur, te iubeşte lumea întreagă). Trebuie ţinut cont de faptul că în Madrid se celebrează în aceste zile sărbătorile patronale prin coride. Adresându-i unei persoane apelativul de „taur” este complimentul cel mai mare care i se poate face. Un alt slogan este „Juan Pablo II nos ha cambiado el mundo” (Ioan Paul al II-lea ne-a schimbat lumea). Este un slogan frumos şi plin de speranţă. Cred că tinerii continuă să simtă noutatea pe care o aduce Papa.
– La canonizări, au fost un milion de persoane. Credincioşii nu au vrut să piardă această ocazie. Pentru că dumneavoastră aţi putut vedea şi auzi îndeaproape evenimentul, care este impresia pe care au avut-o episcopii în privinţa acestei participări şi, în general, a prezenţei Papei în comunitatea lor naţională?
– Cred că episcopii erau foarte mulţumiţi. Sâmbătă am participat la cina oferită de Conferinţa Episcopală, unde domnea un climat foarte vesel şi liniştit. Populaţia spaniolă a răspuns într-adevăr cu mult drag. Erau reprezentanţi din diferite părţi ale ţării, şi s-a putut percepe un climat liniştit de comunitate. Aş spune, chiar, că Conferinţa Episcopală a rămas într-adevăr încurajată şi a fost întărită de prezenţa Papei pentru a purta înainte proiectele sale pastorale. Au fost încurajaţi să promoveze totodată clima de reconciliere, de linişte într-o ţară din care nu lipsesc momentele de tensiune, în particular, după cum ştim, legate de terorism.
– Ce atmosfera s-a respirat la întâlnirile Papei cu Casa regală a Spaniei?
– Casa regală a fost foarte prezentă. Membri ei au fost la sosire, la Liturghie, au fost în după-amiaza de duminică la o întâlnire privată cu Papa, şi au fost prezenţi la plecare. Au fost chiar foarte aproape de această sărbătoare a poporului. Este interesant de constatat că responsabilii supremi ai naţiunii au participat împreună cu poporul la acest moment de bucurie. S-a observat o mare sintonie între ea şi popor. Întâlnirea privată a fost o întâlnire foarte familiară. Nu au fost prezenţi numai fiii, ci şi nepoţii Casei Regale, şi ştim că Papa este foarte spontan şi iubitor când sunt copii. A fost un moment de mare bucurie. La sfârşit, a dorit să-i îmbrăţişeze şi să-i sărute pe Rege şi pe Regină. Cred că a fost un gest elocvent al intimităţii şi al familiarităţii care s-a creat între ei.
