Noutăţile Magisteriului Papei Ioan Paul al II-lea

10.05.2003, Roma (Catholica) - În cadrul unui congres promovat de Universitatea Pontificală din Lateran, douăzeci şi trei de personalităţi de renume amintesc în aceste zile cei 25 de ani de pontificat al Papei Ioan Paul al II-lea, cu scopul de a sublinia noutăţile pe care le-a adus magisteriul său. Mons. Rino Fisichella, rectorul Universităţii, a vorbit despre aceste noutăţi într-un interviu publicat de cotidianul italian `Avvenire`.

– Din ce perspectivă sunt priviţi aceşti 25 de ani de pontificat?
– Principiul fundamental pentru a privi acţiunea pastorală a Papei Ioan Paul al II-lea îl întâlnim în prima sa enciclică, „Redemptor hominis”, în care afirmă că „fiecare om, fără deosebire, este chemat să îl întâlnească pe Cristos”. În acest drum, însă, „Biserica, ce trebuie să îl vestească, nu poate fi oprită de nimic”. Nu este doar o frază, ci un program de viaţă pe care de fapt Papa Karol Wojtyla l-a realizat în întreaga lume şi pentru întreaga lume.

– Vă referiţi la pontificatul său itinerant?
– Şi la acest lucru. Printr-o minunată coincidenţă, celebrăm acest congres ca o continuare a celei de a 99-a călătorii apostolice [în Spania] şi în preajma aceleia cu numărul 100 [în Croaţia]. Să nu uităm însă că peste câteva zile va fi 13 mai, aniversarea atentatului. Acesta este într-un fel mărturia supremă: Sfântul Părinte, prin harul lui Dumnezeu, nu a fost şi nici nu va fi oprit de glonţul lui Alí Agcà. Aş spune că Papa Ioan Paul al II-lea a întrupat cu adevărat dimensiunea universală a Bisericii, catolicitatea care ne îndeamnă să mergem acolo unde îl întâlnim pe om. În el există neliniştea apostolului, conştiinţa celui care ştie că a primit o misiune şi nu se opreşte până ce nu o duce până la capăt.

– Ce cuprinde congresul?
– Intenţionăm să scoatem în evidenţă trei aspecte. Primul este aspectul academic; în acest sens am invitat nu doar pe cei mai apropiaţi colaboratori şi prieteni ai Papei, ci şi învăţaţi. Al doilea aspect, legat de primul, va fi acela de a realiza o primă sinteză a bogăţiei acestui pontificat: plecând de la „Redemptor hominis”, care este scrisoarea pragmatică a Sfântului Părinte, şi căutând să verificăm cum s-a întrupat această scrisoare în toate aspectele pontificatului său.

– În care, de exemplu?
– Ministerul internaţional, slujirea tuturor Bisericilor, caracterul misionar, schimbările istorice, atenţia constantă faţă de sfinţenie, care este unul dintre aspectele cele mai caracteristice din aceşti 25 de ani – Papa Ioan Paul al II-lea a arătat Bisericii şi lumii că sfinţenia este posibilă chiar şi astăzi pentru toţi creştinii. În plus, relaţia cu mişcările ecleziale şi cu tinerii, crearea Zilelor Mondiale ale Tineretului, şi multe alte aspecte care, într-un fel, ne conduc la cel de-al treilea nivel al congresului nostru.

– Cel al problemelor legate mai direct de persoana Papei?
– Exact. Devoţiunea sa mariană, carisma Papei în comunicare, fără a uita că el însuşi, pe lângă faptul că este un mare comunicator, este şi un poet. Şi vom încheia cu „Duc in altum”, semnul sub care Papa a dorit ca Biserica să înceapă înaintarea ei în cel de al treilea mileniu.

– Se va vorbi şi despre angajarea Papei pentru pace?
– De la început a făcut-o în intervenţia sa Cardinalul Roger Etchegaray. Papa este mesager al păcii mereu şi în orice loc. Şi cred că acest lucru l-au recunoscut toţi şefii de stat, şi au simţit ca pe o datorie a se întâlni cu el.