Creştinii implicaţi în lumea politică (I)
20.05.2003, Roma (Catholica) - Numărul redus al creştinilor implicaţi în politică se datorează lipsei de formare, după cum estimează fostul preşedinte al Republicii italiene, Oscar Luigi Scalfaro, magistrat de carieră şi membru al Acţiunii Catolice din Italia.
Scalfaro s-a născut în 1918, la Novara, şi şi-a întrerupt cariera de magistrat după ce a fost ales la sfârşitul celui de-al doilea război mondial membru al Adunării Constituante care redacta Constituţia italiană în vigoare astăzi. În 1983 a fost numit ministru de interne. A jucat un rol important în lupta împotriva terorismului în Italia. A fost preşedintele Italiei din 1992 până în 1999.
În acest interviu pe care l-a acordat agenţiei Zenit, fostul preşedinte italian comentează „Nota doctrinală asupra unor probleme referitoare la implicarea şi conduita catolicilor în viaţa politică”, publicată în ianuarie de către Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
– De ce sunt astăzi atât de puţini creştini bine formaţi în lumea politică?
– Voi pleca de la o afirmaţie de principiu. Conform dreptului natural, ratificat de multe constituţii, obligaţia de a-i educa şi a-i forma pe tineri, pe copii, nu este un drept al profesorilor din şcoli. Ei primesc acest drept prin „mandat”. Dreptul/obligaţia de a-i forma pe cetăţeni revine în primul rând părinţilor. Câţi dintre părinţi sunt apţi să dea o astfel de formare? După părerea mea, foarte puţini. Şi, ceea ce e de neînţeles, în timp ce copilul îşi face studiile, părinţii se străduiesc să îl convingă să nu îşi ia angajamente politice. Şi când începe să lucreze, i se spune: „Dacă faci politică, îţi faci necazuri şi va trebui să te dăm afară!”
Cealaltă instituţie care are dreptul/obligaţia de a forma, din principii divine, este Biserica. Ea are dreptul de a-l forma pe creştin ca persoană individuală, ca membru al familiei, ca om care lucrează, studiază, se distrează, ca om care face parte dintr-o comunitate în care are drepturi şi obligaţii. Biserica este aptă să formeze, dar face acest lucru? Îmi permit să spun că Biserica are lacune în acest domeniu. Are multe lacune.
– Aveţi un rol decisiv în democraţia creştină din Italia. Nu credeţi că este nevoie şi astăzi de un partid politic creştin în mod deschis?
– Faptul că este sau nu nevoie de un partid catolic, nu mă interesează. Ceea ce mă interesează este ca fiecare cetăţean creştin să trăiască condiţia sa de cetăţean ca şi creştin. Iată ce mă interesează, pentru că Domnul nu va judeca un popor ci persoanele în mod individual. Iar eu nu voi putea să spun: nimeni nu s-a interesat, aşa că nici eu nu m-am mai interesat. Pentru Domnul, ceea ce contează este dacă eu mi-am îndeplinit îndatoririle.
Marea problemă este aceea de a-i face pe credincioşi să înţeleagă că nu este suficient să aibă idei sănătoase. Nu este suficient să spui că Evanghelia are mereu valoarea ei. În 2000 de ani, nici un cuvânt nu şi-a pierdut valoarea. Evanghelia are valoare pentru persoane şi pentru popoare. Are valoare pentru state şi guverne. Are valoare pentru organizaţiile internaţionale. Unii pot să nu creadă în ea şi să nu o utilizeze. Dar nu putem spune: acest lucru nu îmi este de folos pentru că nu îmi poate servi. Evanghelia poate să rezolve problemele internaţionale sau naţionale de tot felul.
Există o modalitate creştină de a fi medic, avocat, agricultor, şofer de camion, etc. Dacă există o modalitate creştină de a practica o profesie, nu există oare o modalitate creştină de a face politică? Este suficient să privim lumea ca un spectator şi să ne rugăm? Nu, acest lucru nu este suficient. Este indispensabil să ne rugăm, dar acest lucru nu este suficient atunci când există posibilitatea de a face ceva.
– Documentul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei remarcă faptul că există un spaţiu pentru laici în politică, deci că sunt laicii cei care trebuie să ia decizii, şi nu păstorii lor, episcopii lor. Cum aţi trăit dumneavoastră acest lucru?
– Episcopul nu îi poate spune chirurgului dacă trebuie să opereze sau nu. Nu îi poate spune avocatului cum să îşi facă meseria. La universitatea catolică ne-au învăţat etica profesională. Apoi, fiecare îşi face meseria. Fie el avocat, psiholog, etc. Ni s-a dat o măsură. Ne revine nouă obligaţia de a măsura, în fiecare zi, lucrurile, ţinând mereu acest metru în buzunar.
Este important să găsim persoane care îşi practică meseria ca creştini, care devin exemple, persoane care ne arată prin viaţa lor că cred. Ca urmare, este important ca creştinul să fie pregătit să fie creştin, amintindu-şi că harul lui Dumnezeu există şi este suficient să fie primit.
