Jurnalul fericirii: best seller românesc al anilor 90
20.05.2003, Cluj-Napoca (Catholica) - În numărul de luni, 19 mai 2003, al recent lansatului cotidian „Bună ziua, Ardeal”, încă de pe prima pagină atrage atenţia imaginea coperţii „Jurnalului fericirii” al părintelui de la Rohia, Nicolae Steinhardt, cartea românească apărută în cele mai multe ediţii postrevoluţionare, aşa cum arată Dorin Petrişor în articolul „Best seller românesc al anilor 90”.
Punându-şi articolul sub motto-ul „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”, Dorin Petrişor afirmă: „Cu siguranţă, cea mai spectaculoasă convertire la creştinismul ortodox din istoria modernă a României a fost cea a lui Nicolae Steinhardt. Experienţa sa spirituală, întinsă pe mai bine de o jumătate de secol, este descrisă într-una dintre cele mai seducătoare cărţi apărute în România după revoluţie, `Jurnalul fericirii`.”
Autorul articolului prezintă câteva elemente din viaţa lui Nicolae Steinhardt: naşterea, în 1912, „într-o familie de evrei înstăriţi, cu temeinice tradiţii de toleranţă”; licenţa în drept şi litere, în 1934; doctoratul în drept, doi ani mai târziu; arestarea, în 1960, pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva prietenului său, Constantin Noica; primirea Sfântului Botez, la 15 martie 1960, într-o ceremonie cu caracter ecumenic: preotul celebrant, ierom. Mina Dobzeu, i-a invitat la mica ceremonie clandestină pe cei doi preoţi greco-catolici care se aflau în celulă.
După ieşirea din închisoare, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici, în august 1964, Nicolae Steinhardt a refuzat orice colaborare cu regimul comunist, care l-a dezgustat încă de la început. „Astfel, doctorul în drept a lucrat ca încărcător-descărcător pe un camion de `Alimentara`, până în 1968, când a fost rănit într-un accident de circulaţie”. Un an mai târziu, a reintrat în viaţa literară, „fără a face însă nici o concesie ideologiei comuniste”. În 1973, la recomandarea lui Constantin Noica, a intrat ca novice la Mănăstirea Rohia, unde, şapte ani mai târziu, a devenit călugăr. Nicolae Steinhardt a murit la 29 martie 1989, la spitalul din Baia Mare.
Dintre numeroasele volume publicate de părintele de la Rohia, cel mai celebru este „Jurnalul fericirii”. Manuscrisul iniţial i-a fost confiscat autorului de către Securitate, dar acesta l-a rescris din memorie. „Jurnalul” a ajuns în custodia Editurii Dacia deoarece Nicolae Steinhardt a fost coleg de celulă cu Virgil Bulat, fostul director al Editurii. Cartea a avut un succes enorm, afirmă Dorin Petrişor, „mai ales dacă luăm în considerare că textul, fără a fi greoi, nu este, totuşi, accesibil publicului larg”. Cele nouă ediţii ale lucrării, apărute după 1990, însumează 300.000 de exemplare.
