Centenarul hirotonirii lui Ioan Bălan

24.06.2003, Lugoj (Catholica) - Astăzi se împlinesc 100 de ani de la hirotonirea întru preoţie, la 23 de ani, a celui ce avea să devină Episcopul Ioan Bălan al Eparhiei Lugojului. Pentru că a refuzat să treacă la ortodoxie, el a împărtăşit soarta celorlalţi Episcopi greco-catolici, trecând prin închisoare şi sfârşind în domiciliu forţat.

Cel de-al optulea Episcop al Lugojului s-a născut la 11 februarie 1880. A urmat studiile la Blaj şi apoi la Budapesta. După hirotonirea în 1903 şi-a continuat studiile la Viena. Prietenia cu Mons. Vladimir Ghika l-a condus spre Bucureşti, iar prietenia cu Episcopul romano-catolic Raimund Netzhammer a dus la ideea, pusă apoi în practică, a construirii unei biserici greco-catolice. Ea a fost înălţată în strada Polonă, din 1909 pr. Ioan Bălan fiind numit aici ca paroh, iar din 1919 ca protopop. Biserica din strada Polonă nu a fost încă retrocedată de Biserica Ortodoxă.

Ioan Bălan a fost unul dintre clericii de înaltă cultură ai Bisericii Române Unite. El a participat la redactarea Codului Canonic Oriental; a scris numeroase lucrări despre limba cărţilor liturgice, dar şi pe alte teme. În 1936 devine Episcop de Lugoj, păstorind această Eparhie timp de 12 ani. În 1948 a fost şi el arestat, fiind dus la mănăstirile ortodoxe Dragoslavele şi Căldăruşani, apoi între 1950-1955 fiind închis la Penitenciarul de la Sighet. A supravieţuit închisorii, dar nu a fost eliberat. Şi-a trăit restul vieţii în domiciliu forţat, mai întâi la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi Ciorogârla. A murit în 1959, fără să îşi mai fi revăzut vreodată Eparhia părăsită brutal în 1948.