Reînnoirea Carismatică, între provocări şi dificultăţi (I)

01.10.2003, Castelgandolfo (Catholica) - ntrul Mariapoli din Castelgandolfo a găzduit luna trecută Întâlnirea Internaţională a Reînnoirii Carismatice Catolice, care a reunit peste 1.000 de delegaţi provenind din 73 de ţări din întreaga lume. Predicatorul Casei Pontificale, pr. Raniero Cantalamessa, OFMCap., a predicat în timpul reculegerii din perioada 20-25 septembrie.

Tema întâlnirii a fost „Sfinţenia, în lumina Enciclicei Papei Ioan Paul al II-lea, `Novo Millennio Ineunte`”. La Întâlnire au luat parte şi Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, Cardinalul James Francis Stafford, şi Secretarul acestui dicaster, Mons. Stanislaw Rylko. După încheierea Întâlnirii, agenţia Zenit i-a luat un interviu Preşedintelui „Serviciilor Internaţionale ale Reînnoirii Carismatice Catolice” (ICCRS), Allan Panozza.

– Din perspectiva ICCRS, care este situaţia Reînnoirii Carismatice Catolice în lume?
– Cred că Reînnoirea Carismatică este o lucrare a lui Dumnezeu. Mai mult de o sută de milioane de catolici au trăit aceeaşi experienţă a efuziunii sau a botezului în Duh în cadrul Reînnoirii. Lucrarea lui Dumnezeu nu lipseşte niciodată iar Duhul Sfânt lucrează.

Majoritatea carismaticilor catolici se află în America Latină. Conform calculelor sunt circa 60 de milioane de persoane implicate în mod activ în Reînnoirea Carismatică în această parte a lumii. Dar în alte ţări, mai ales din Africa şi din Asia, Reînnoirea Carismatică este foarte puternică şi creşte foarte mult şi repede. În ţara mea, Australia, Reînnoirea Carismatică este foarte activă.

Cred că forţa Reînnoirii Carismatice este exact în centrul Bisericii şi credem că Isus este centrul Bisericii. Harul cel mai important al botezului în Duh este faptul că ne conduce spre o relaţie mai profundă cu Domnul. Isus este centrul Bisericii pe care o însufleţeşte, iar Reînnoirea Carismatică este în centrul Bisericii, acolo unde este Isus. Reînnoirea Carismatică îl apreciază foarte mult pe Sfântul Părinte. În plus, ICCRS colaborează strâns cu Consiliului Pontifical pentru Laici.

– După aceste zile de întâlnire şi de reculegere cu mai mult de o mie de delegaţi din întreaga lume, care sunt provocările constatate pe care trebuie să le înfrunte Reînnoirea Carismatică în lume şi în Biserică?
– Cred că se întâmplă puţin ca în Biserica primară, când Isus făcea minuni iar Duhul Sfânt se făcea simţit. Multe persoane nu înţelegeau aceste lucruri, iar uneori ceea ce nu se înţelege este pus la îndoială. Una dintre problemele cu care se înfruntă Reînnoirea Carismatică se referă la natura carismelor: datorită caracterului lor spectaculos, mulţi catolici nu ştiu cum să privească Reînnoirea Carismatică; au dubii.

De multe ori mă întreabă: `Ce spune Biserica despre Reînnoirea Carismatică?` `Ce spune Sfântul Părinte despre Reînnoire?` `Ce este ICCRS?` Vaticanul i-a dat statutele ICCRS în 1993 printr-un mandat al Sfântului Scaun: şi anume, de a sluji Reînnoirea Carismatică din întreaga lume. Aceasta este raţiunea existenţei noastre. Avem contacte cu comunităţi carismatice din 220 de ţări.

Deşi Reînnoirea Carismatică este puternică, există mereu acest element de îndoială în sânul Bisericii motivat de lipsa de înţelegere faţă de acest `curent de har`. Acest lucru se poate aplica şi preoţilor. Dacă preotul şi-ar da seama de puterea pe care o are efuziunea Duhului prin botez… Le spun adesea preoţilor: `Cea mai bună audienţă pe care o veţi avea sunt carismaticii, deoarece sunt foarte deschişi, sunt înfometaţi, iubesc extraordinar de mult Biserica şi-i sprijină mult pe preoţi`.

Lumea a pierdut viziunea lui Dumnezeu. De aceea, cred că un alt mare obiectiv pe care îl are Reînnoirea este acela de a-l face cunoscut lumii pe Isus. Deşi acest lucru este vestea bună, lumea, în mare parte, nu vrea să ştie de ea. În ce priveşte evanghelizarea, două treimi din lume nu a auzit niciodată numele lui Isus. Avem o mare îndatorire în faţa noastră, în Reînnoirea Carismatică şi în Biserică.