Triplă aniversare pentru mănăstirea părinților carmelitani de la Ciofliceni
21.07.2025, București (Catholica) - Arhidieceza de București a trăit sâmbătă, 19 iulie, o întreită sărbătoare cu caracter jubiliar, care completează frumos ceea ce Poporul lui Dumnezeu din această parte a Bisericii trăiește deja – Anul Sfânt Jubiliar, pus sub semnul imaginii „pelerinului în speranță”. Astfel, părinții carmelitani, prezenți în Arhidieceza de București din anul 2000, au celebrat, cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel – hramul comunității – 25 de ani de prezență în România și în Arhidieceză, 10 ani de la consacrarea Sanctuarului de la Ciofliceni și 25 de ani de Preoție ai priorului (superiorului) comunității de la Ciofliceni, pr. Damiano La Manna, dar și ai pr. Luca Bulgarini, unul dintre primii frați carmelitani veniți în România.
La această sărbătoare frumoasă și binecuvântată au fost prezenți ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, Mons. Luca Caveada, secretarul Nunțiaturii Apostolice din România și Republica Moldova, un număr de 23 de preoți care activează în diferite parohii din Arhidieceza de București, persoane consacrate, precum și numeroși credincioși veniți din Arhidieceză și nu numai. Cu toții au venit să aducă prinos de recunoștință pentru toate harurile și binecuvântările revărsate de Dumnezeu în această mănăstire, care a devenit deja de ani buni un punct de referință pentru multe suflete doritoare de aprofundare a credinței.
Ordinul Carmelitanilor Desculți, care activează în Sanctuarul de la Ciofliceni, și care face parte din marea familie religioasă carmelitană, are la bază o frumoasă devoțiune dedicată Sfintei Fecioare Maria. La începutul secolului al XIII-lea, mai mulți cruciați, pelerini creștini și locuitori ai Țării Sfinte s-au retras pe Muntele Carmel și au creat comunități eremite, în care se trăia în consacrare față de Maica Domnului, în sărăcie și penitență. Acești eremiți au fost încurajați în stilul lor de viață de Sfântul Albert, Patriarh latin de Ierusalim, care, în 1226, aprobă Regula monahală de viață propusă de acești călugări, care se pun sub ocrotirea maternă a Mariei și sub scutul mantiei sale. Frații eremiți sunt nevoiți să părăsească Muntele Carmel și Țara Sfântă, pe fondul luptelor din ce în ce mai grele duse între cruciați și musulmani. Acești călugări ajung în Europa, unde continuă să aibă stilul de viață auster și plin de rugăciune.
Papa Inocențiu al IV-lea le oferă recunoaștere pontificală în anul 1254, iar de-atunci și până în prezent, cu o istorie de circa 800 de ani, Ordinul Carmelitan este unul dintre cele mai vechi și mai valoroase din istoria Bisericii Catolice. Apariția ramurii feminine și a altor ramuri desprinse din spiritualitatea Carmelului (fără a se separa de aceasta) au făcut ca familia carmelitană să ofere fiecărui om de bunăvoință și iubitor al Maicii Domnului, posibilitatea de a crește în credință și de a se desăvârși trăind spiritualitatea carmelitană. Din frumoasa familie a Carmelului avem mari Sfinți și mistici precum Ioan al Crucii, Tereza de Avila, Tereza de Lisieux, Edith Stein, și mulți alții. În anul 2000, frații carmelitani au ajuns și în Arhidieceza de București, unde, printre alte inițiative deosebite, cum ar fi Mișcarea Eclezială Carmelitană și Editura Carmelitană, au construit îndrăgita mânăstire de la Ciofliceni-Snagov, un loc de pelerinaj și reculegere foarte cunoscut în țară și nu numai.
Gândul de recunoștință și prețuire pentru tot ce înseamnă prezența fraților carmelitani în Arhidieceză a căpătat o expresie solemnă prin celebrarea Sfintei Liturghii solemne, transmise în direct de postul catolic de televiziune Angelus TV și prezidată de ÎPS Aurel Percă, împreună cu ceilalți slujitori ai altarului prezenți. Cântarea solemnă, la care s-au asociat și credincioșii prezenți, au oferit o notă deosebită celebrării. La începutul celebrării, părintele prior Damiano La Manna a ținut să sublinieze caracterul de sărbătoare al acestei zile, iar ÎPS Aurel Percă a completat cuvântul de salut al pr. Damiano, menționând importanța acestei celebrări. Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Marius Taloș SJ, superiorul Centrului „Manresa” din Cluj-Napoca. Cu emoție și sinceritate, părintele predicator a subliniat etapele de început ale prezenței fraților carmelitani în Arhidieceză, semnificația prezenței Sanctuarului de la Ciofliceni în viața Bisericii locale, precum și câteva imagini culese din trăirile sale personale, care pun în lumină frumusețea devoțiunii mariane pentru viața de credință.
Astfel, părintele predicator a amintit modul în care o bolnavă, pe care obișnuia să o spovedească, recita binecunoscuta rugăciune „Bucură-te Marie”, spunând „Bucură-ne Marie”. Se ruga cu voce tare, cu ușa descuiată în așteptarea părintelui. Când acesta a întrebat de ce se roagă astfel, bătrâna a spus că se roagă astfel deoarece se gândește la inima de mamă a Mariei, care întâlnește inima fiecărei mame. Un alt exemplu dat de pr. Marius Taloș a amintit de întâlnirea pe care a avut-o la Cluj-Napoca cu un grup de focolarine de limbă maghiară, venite în vizită la Centrul „Manresa”. Acestea au început să cânte și să se roage și, la un moment dat, una dintre ele l-a întrebat pe pr. Marius dacă știe cântecul „Toată frumoasă ești, Marie!”, însă, neștiind bine cum să spună, a ajuns să spună „Toată faină ești, Marie!” Chiar dacă nu întotdeauna se găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima iubirea față de Maica Domnului, aceasta nu împiedică iubirea față de ea. Un alt exemplu povestit a avut în vedere cazul unui misionar în Japonia, care călătorea cu trenul. Fiind un tren foarte rapid, la o curbă virată cu viteză, misionarului i-a căzut din cartea de rugăciuni, o iconiță cu Sfânta Fecioară Maria. O fetiță a ridicat iconița și l-a întrebat cine e femeia foarte frumoasă din imagine. Misionarul a spus că e mama lui, dar fetița, uitându-se atent la acesta, i-a spus că nu seamănă cu femeia cea frumoasă din imagine. Când ne rugăm cu Maria și prin mijlocirea Mariei, semănăm cu ea și trăim cu adevărat ca fii ai ei.
În predica sa, pr. Taloș a mai precizat cele trei nuanțe de alb care se află în Sanctuarul de la Ciofliceni și care ne invită și pe noi să ne „albim” sufletul: albul Mariei, care ne invită să cerem harul statorniciei față de voința lui Dumnezeu; albul feței de altar, care amintește că prin Cristos am devenit și noi purificați și chemați să ne amintim că suntem fii ai Mariei, și albul reverendei Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, considerat ctitorul spiritual al acestui Sanctuar, reprezentat în altarul acestuia. Această nuanță de alb ne amintește de frumusețea credinței catolice și de importanța păstrării ei în suflet. O altă idee inedită subliniată de părintele predicator a fost etimologia cuvântului „bucurie”, originar din limba albaneză, care înseamnă de fapt „frumusețe”. Maria se bucură pentru că este frumoasă, iar frumusețea ei, cântată de veacuri de Biserică, izvorăște din comuniunea ei de Mamă cu Fiul lui Dumnezeu. Participând la frumusețea Mariei, poporul credincios are și el ocazia ca, prin Cristos, oferit tuturor de Maica sa, să devină plin de bucurie, adică de frumusețe interioară.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, atmosfera de bucurie și recunoștință a fost completată de cuvintele de prețuire și mulțumire rostite de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, de ÎPS Aurel Percă, de către o reprezentantă a comunității locale, de salutul venit din partea primarului comunei Snagov, în care se află Sanctuarul. O notă deosebită a fost oferită de mesajul trimis de Papa Leon al XIV-lea Comunității Fraților Carmelitani de la Ciofliceni, prin intermediul Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, reprezentat la Sfânta Liturghie de secretarul Nunțiaturii, care a și dat citire mesajului. În acest document, Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea amintește importanța spiritualității carmelitane pentru viața Bisericii, precum și pentru Arhidieceza de București, mulțumind Fraților Carmelitani pentru tot ce au realizat aici și încurajându-i să ducă mai departe apostolatul frumos și prețuit pe aceste meleaguri. Nu în ultimul rând, Sfântul Părinte a împărțit binecuvântarea apostolică părinților jubilanți Damiano și Luca, comunității carmelitane și tuturor celor prezenți la acest moment cu adevărat istoric. Pentru toate aceste felicitări și cuvinte de aleasă prețuire, pr. Damiano a mulțumit sincer, cu simplitate și bucurie.
Jubileul de Argint al prezenței fraților carmelitani la Ciofliceni marchează nu doar o aniversare, ci și un moment de bilanț și evaluare. Mulți au venit aici ca pelerini, ca oaspeți, ca adevărați căutători de Dumnezeu și de pace și liniște pentru inima lor. După cum afirma ÎPS Ioan Robu, viața de credință a Arhidiecezei nu se poate înțelege fără acest Sanctuar și fără munca plină de dăruire și iubire a fraților carmelitani. Fie ca Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel, stea călăuzitoare pentru familia carmelitană, să fie și pentru noi ocrotire și ghid spre o viață mai bună și mai frumoasă pentru Cristos și pentru ceilalți. Vizita la Ciofliceni, la Sanctuarul fraților carmelitani, este o bucurie pentru suflet și o lumină pentru pașii tuturor celor care ajung acolo. Nu ne rămâne decât să continuăm să prețuim acest apostolat frumos și nobil, plin de bucurie, pe care, de un sfert de veac, frații carmelitani îl desfășoară neîncetat. (Pr. Andrei Dumitrescu pentru ARCB.ro)
