Purificarea memoriei este necesară pentru un viitor de pace

31.10.2003, Vatican (Catholica) - Astăzi a fost dat publicităţii un Mesaj al Papei Ioan Paul al II-lea adresat participanţilor la Congresul promovat de Comitetul Pontifical de Ştiinţe Istorice, pentru comemorarea centenarului morţii Papei Leon al XIII-lea. În mesajul datat la 28 octombrie, Suveranul Pontif scrie: „Asemenea Papei Leon al XIII-lea, şi eu sunt convins că este spre binele Bisericii să se aducă la lumină, pe cât este posibil prin instrumentele ştiinţelor, adevărul deplin al celor două mii de ani de istorie a sa”.

„Desigur, istoricilor li se cere nu doar să aplice cu scrupulozitate toate instrumentele metodologiei istorice, ci şi să acorde atenţie în mod conştient eticii ştiinţifice care trebuie să caracterizeze mereu cercetările lor”, motiv pentru care istoricul „nu poate fi nici acuzator nici judecător al trecutului”, ci trebuie să se străduiască „cu răbdare să înţeleagă fiecare lucru cu aceeaşi pătrundere şi amploare, cu scopul de a trasa un cadru istoric cât mai corespunzător cu adevărul faptelor”.

Amintind că a dorit, în timpul acestor ani, să sublinieze „necesitatea `purificării memoriei`, ca premisă indispensabilă pentru o ordine internaţională de pace”, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat: „Cine cercetează rădăcinile conflictelor care au loc acum (…) descoperă că evenimente care datează din secolele trecute continuă să îşi facă simţite şi în prezent consecinţele lor funeste”.

„Aceste amintiri `neliniştitoare` au devenit chiar puncte de cristalizare a identităţii naţionale şi, în unele cazuri, chiar a celei religioase. Iată de ce este necesar să renunţăm la orice instrumentalizare a adevărului. Dragostea istoricilor faţă de propriul popor, faţă de propria comunitate, chiar religioasă, nu trebuie să intre în competiţie cu rigoarea adevărului elaborat în mod ştiinţific. De aici porneşte procesul purificării memoriei”, a afirmat în continuare Suveranul Pontif.

„Acest efort de purificare a propriei memorii comportă atât pentru indivizi cât şi pentru popoare recunoaşterea greşelilor săvârşite în mod efectiv, pentru care este corect să se ceară iertare. (…) Acest lucru necesită uneori mult curaj şi abnegaţie. Numai aceasta este însă calea prin care grupurile sociale şi naţiunile, eliberate de balastul vechilor resentimente, îşi pot uni forţele cu o loialitate fraternă şi reciprocă, pentru a crea un viitor mai bun pentru toţi”, a explicat în încheiere Sfântul Părinte.