Relativismul poate pătrunde în teologia catolică (II)

07.11.2003, Roma (Catholica) - Continuăm interviul acordat de Mons. Giuseppe Lorizio agenţiei Zenit, la zece ani de la publicarea de către Papa Ioan Paul al II-lea a enciclicei „Veritatis Splendor”. Mons. Lorizio este preot din dieceza de Roma şi profesor de teologie la Universitatea Pontificală din Lateran.

– Relativismul a pătruns în Biserică? Dacă ar fi astfel, care au fost roadele enciclicei?
– Poate că în Biserică, mentalitatea relativistă riscă mai mult să pătrundă în teologia catolică. În acest sens, sunt oportune şi preţioase indicaţiile din al doilea capitol al enciclicei, în care teologul catolic este chemat să accepte învăţăturile magisteriului şi, dacă vrea să fie în continuare teolog catolic, nu se poate avânta în alte opinii mai mult sau mai puţin plauzibile. Astfel, studiul este dorit în continuare, dar se află căi pe care să înainteze şi modalităţi pentru atingerea adevăratelor obiective.

– Cum se pot materializa conţinuturile din „Veritatis Splendor” în noua evanghelizare?
– Mesajul din „Veritatis Splendor” pentru noua evanghelizare se poate concretiza concentrându-se asupra orizontului pozitiv pe care îl are enciclica. Mă gândesc mai ales la primul capitol, de matrice biblico-evanghelică, unde se face referinţă la episodul tânărului bogat şi la întrebarea lui: „Ce trebuie să fac?” Este vorba de o întrebare la care noua evanghelizare trebuie să răspundă pentru a orienta persoanele şi grupurile, aşa încât mesajul evanghelic să nu fie în cheie ideologică, nici în cheie utopică, ci ca o autentică referinţă pentru căutarea binelui, a frumosului şi a adevărului care sălăşluieşte în inima omului.

– Ce spune „Veritatis Splendor” „în mod acceptabil” pentru un credincios?
– Mesajul adevărului şi al binelui nu sunt monopolul credincioşilor: ţin de natura umană. În acest sens şi pe această cale, credincioşii şi necredincioşii pot lucra împreună pentru a descoperi o etică întemeiată în mod antropologic, adică pe o viziune a omului care să arate adevărata sa identitate, adevărata sa origine şi adevăratul său scop. Este în joc omul şi natura sa. În vremuri în care abundă tendinţele post-umaniste, credem că este spre interesul necredincioşilor să reîntemeieze morala lor în mod antropologic. În acest sens, Biserica se propune ca tovarăş de drum pentru toţi aceia care caută adevărul, frumosul şi binele cu o inimă sinceră.