Vademecum al Centrelor Culturale Catolice
14.11.2003, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, la Biroul de Presă al Sfântului Scaun, a avut loc prezentarea unui `Vademecum al Centrelor Culturale Catolice` elaborat de Consiliul Pontifical pentru Cultură şi de Serviciul Naţional pentru Proiecte Culturale al Conferinţei Episcopale Italiene, la care a participat Cardinalul Paul Poupard, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, şi Episcopul Giuseppe Betori, Secretar General al Conferinţei Episcopale Italiene.
Cardinalul Poupard a amintit că Vademecum-ul este rezultatul întâlnirilor internaţionale ale Centrelor Culturale Catolice „din arii geografice şi culturale omogene”, inaugurate în 1993. „De fiecare dată, pe lângă faptul că ne-am oferit contribuţia pentru promovarea şi dezvoltarea Centrelor Culturale Catolice, am ascultat cu atenţie şi am preţuit întrebările, nevoile, aşteptările fiecărui centru. O primă exigenţă acceptată pe deplin a fost cea de a crea un instrument de comunicare pentru formarea unei adevărate reţele a acestei realităţi”, a spus Cardinalul.
„Consiliul Pontifical pentru Cultură – a continuat preşedintele Dicasterului -, a publicat o listă internaţională a centrelor culturale catolice” care va putea fi consultată pe situl internet al Dicasterului.
Lista centrelor culturale italiene a fost publicată într-o secţiune aparte. Cardinalul Poupard a explicat că în spatele titulaturii generice „Centru Cultural Catolic” „se ascund realităţi extraordinar de diversificate, caracterizate de multiplicitatea activităţilor şi intereselor”, cu scopul fundamental de „a pune în raport credinţa creştină şi cultura sau culturile timpului nostru, şi cu toate fenomenele legate”.
„Pentru a umple golul dintre credinţă şi cultură, dintre Evanghelie şi speranţa cotidiană, dintre proclamarea lui Cristos şi indiferenţa sau ateismul practic al atâtor bărbaţi şi femei din timpul nostru, Biserica a făcut paşi enormi, mai ales începând cu Conciliul Vatican II şi cu apelul lui Paul al VI-lea, care, în `Evangelii Nuntiandi`, denunţa această ruptură ca pe o adevărată dramă a epocii noastre”. Pe lângă intervenţiile Magisteriului şi ale Păstorilor, este necesară – a continuat Cardinalul – „o acţiune capilară, (…) care să se articuleze la nivel local-teritorial, care să ştie să valorifice tradiţiile culturale ale fiecărei realităţi, care să răspundă exigenţelor unei determinate populaţii”.
