Responsabilitatea comunicatorilor în promovarea „culturii vieţii”

25.11.2003, New York (Catholica) - În societatea comunicaţiilor, comunicatorii au o responsabilitate deosebită în respectarea şi promovarea „culturii vieţii”, a afirmat Cardinalul Nicolás de Jesús López Rodríguez, Arhiepiscop de Santo Domingo şi primat al Americii, în cadrul unui interviu acordat agenţiei Zenit, cu ocazia celui de al II-lea Congres Hispano-american al Presei, care a avut loc la Columbia University din New York, în 24-26 octombrie 2003.

– Putem apăra valoarea vieţii?
– Ştim că în toate culturile, atunci când se vorbeşte despre valori, primul loc, fără nici o îndoială, corespunde vieţii. Ea este valoarea supremă. De aceea, ceremoniile religioase cele mai solemne, în toate culturile, sunt acelea care se celebrează în marile momente ale vieţii: naştere, căsătorie, moarte. Celelalte valori precum pacea, dreptatea, onestitatea, frumuseţea, sunt subordonate vieţii. Îmbrăcămintea, obiceiurile, instituţiile, limbajul, ocrotesc viaţa şi-i servesc drept zid de apărare şi mijloc de sprijin şi de promovare.

– E pe cale să fie pierdută bătălia dintre `a fi` şi `a avea`?
– Cultura noastră şi societatea noastră au plasmuit un om care sporeşte cu fiecare zi necesităţile sale, în general fictive, dar foarte scumpe. Dar nu a crescut în calităţile sale morale. Creşte în sfera lui „a avea”, a puterii şi a plăcerii, dar nu în cea a adevărului şi a vieţii. O persoană opulentă şi care se bucură de lucuri, dar nu o persoană virtuoasă şi înţeleaptă. Sunt multe persoane instruite, într-adevăr, dar puţine înţelepte din punct de vedere moral. Între instituţie şi formare, există un abis atât în şcoală cât şi în societate.

– Care sunt valorile care ne sunt propuse în aceste vremuri?
– De-a lungul istoriei, fiecare cultură a optat pentru diferite valori şi propune societăţii sale modele care le întruchipează mai bine. Eroul grec, misticul medieval, filosoful renascentist şi modern… Societatea contemporană exaltă bunăstarea materială, plăcerea, şi le vede împlinite în cel care posedă şi se bucură fără limite, chiar dacă în inima sa este un mizerabil.

– Cum poate fi cineva persoană într-un context lipsit de idealuri?
– Omul contemporan, dotat cu o raţiune slabă, a abandonat marile idealuri pentru a se lăsa sedus, în mod progresiv, de patima pentru lux, care-l ţine înrobit şi depravat. Trebuie spus cu claritate: pentru a fi persoană este necesar, cu siguranţă, un minim de bunăstare; nu discutăm despre acest lucru, dar inclusiv pentru bunăstarea materială este suficient puţin: sănătate, o casă modestă, serviciu, hrană şi îmbrăcăminte. Cineva este persoană prin dimensiunea sa spirituală, şi creşte ca persoană în măsura în care creşte spiritual.

– Care este situaţia violării drepturilor omului?
– Drepturile omului sunt violate nu doar prin violenţa exercitată în mod direct împotriva persoanei, ci şi prin persistenţa sărăciei a milioane de fiinţe umane. Prin structuri nedrepte care dau naştere unor mari inegalităţi. Intoleranţa politică şi indiferentismul în faţa sărăciei dovedesc dispreţ faţă de viaţa umană. Ca fii ai lui Dumnezeu, nu putem tăcea şi nici accepta.

– Acum suntem mai contradictorii decât oricând?
– Sunt contradicţii de neconceput. Se proclamă dreptul la viaţă precum şi „dreptul” la avort. Acelaşi lucru se întâmplă cu eutanasia: în fond înseamnă a ucide. În actualul context social, marcat de confruntarea dramatică dintre cultura vieţii şi a morţii, trebuie să lăsăm să se maturizeze un puternic simţ critic, capabil să discearnă valori adevărate şi exigenţe autentice. Sunt urgente – a spus Papa Ioan Paul al II-lea – o mobilizare a conştiinţelor şi un efort etic comun pentru a trasa o mare strategie în favoarea vieţii.

– Cine poate asuma astăzi o responsabilitate morală de conducere?
– Comunicatorii şi comunicarea publică trebuie să fie la avangarda acestei mobilizări generale a conştiinţelor şi în promovarea efortului etic care trebuie să cuprindă întreaga societate. Este forma cea mai eficientă de a fi de partea vieţii. Creştinii comunicatori nu pot tăcea în faţa confuziei generale în care se trăieşte astăzi, în ciuda indiferenţei şi a ostilităţii mass-media în faţa experienţei creştine. Dacă astăzi se crede că unicul adevăr absolut este acela că nu există adevăr, Adevărul trebuie afirmat, proclamat şi apărat pentru binele întregii societăţi.