Jim Caviezel povesteşte experienţa sa cinematografică cea mai exigentă

08.12.2003, Washington (Catholica) - Când Mel Gibson i-a oferit rolul lui Isus din filmul „The Passion of Christ”, Jim Caviezel a acceptat imediat şi şi-a păstrat decizia chiar şi atunci când a fost avertizat că acest rol ar putea însemna sfârşitul carierei sale la Hollywood. Caviezel a acordat recent un interviu publicaţiei catolice `Our Sunday Visitor` – preluat de agenţia AICI – în care relatează ceea ce a gândit, ce a simţit şi cât s-a rugat de când a acceptat provocarea de a fi un alt Cristos.

– Ce ţi-a plăcut cel mai mult interpretându-l pe Învăţătorul şi Domnul tău?
– Pe de o parte m-am simţit onorat; dar pe de altă parte mă întrebam „de ce ai ales un păcătos ca mine?” De când am fost ales, am încercat să mă concentrez să fiu mereu recunoscător pentru că am fost ales să fac acest lucru. Ceea ce nu cred că poate înţelege lumea este că nu a existat nici un moment în care rolul să fie comod, şi că a fost plăcut să-l termin de realizat. A fost chinuitor să-l interpretez.

– Ce ai simţit gândindu-te că trebuia să intri în gândirea lui Cristos, aşa cum spune Sfântul Paul?
– Rugăciunea mea era: Unicul motiv pentru care fac asta este convertirea lumii. Nu aştept ca lumea să mă vadă pe mine, trebuie să-l vadă doar pe Isus; asta e ceea ce cer. Şi m-am rugat Rozariul neîncetat pentru ca Sfânta Fecioară să mă călăuzească la Fiul ei. Niciodată – şi o spun în serios -, niciodată nu am văzut o Patimă ca aceasta. Aceasta este Patima cea mai autentică. Şi vor fi cel puţin două milioane de persoane care vor vedea acest film. Nici unul dintre noi nu a făcut acest film pentru bani; a fost făcut din iubire. Eu nu am câştigat nimic din el. Mel nu a câştigat nimic din el. Fiecare a dăruit tot timpul său, şi a făcut-o din iubire.

– Ai avut îndoieli turnând filmul?
– Nu. Este un film care trebuia făcut, chiar dacă ar fi ultimul meu film. Când Mel Gibson s-a întâlnit cu mine pentru a-mi vorbi de film, i-am spus: „Vrei ca eu să-l reprezint pe Isus, nu-i aşa?” Iar el a spus: „Da”. A doua zi m-a chemat la telefon şi a încercat să mă facă să renunţ. L-am întrebat: „Mel, de ce încerci să mă scoţi din asta?” Mi-a spus: „Pentru că acesta ar putea fi sfârşitul carierei tale. Acesta ar putea fi sfârşitul întregii noastre cariere. Trebuie să înţelegi ce vreau să fac cu el”. Şi i-am spus: „Uite, lucrurile stau aşa: fiecare dintre noi este chemat să-şi poarte crucea. Dacă nu-ţi porţi crucea, vei fi strivit de povara ei. Răspunsul meu final este da”. Şi aşa s-a întâmplat.

– A fost într-adevăr incomod să-l reprezinţi pe Isus?
– Dacă nu am fi montat totul la munte, şi am fi făcut totul într-un studio, nu aş fi suferit cum am suferit. Dacă nu aş fi suferit, nu aş fi văzut niciodată o asemenea actualizare a crucii. A trebuit să experimentez senzaţia de a fi pe moarte pe cruce.

– Cu adevărat simţeai că mori?
– Categoric. Îngheţasem pe cruce. Nu-mi mai puteam controla mâinile, tremuram fără să mă pot controla. Când mă ţineau pe cruce, durerea de la umeri pur şi simplu mă omora. Mi se dislocase umărul în timp ce purtam crucea. Am fost biciuit de două ori, de mai multe ori am fost lovit în timp ce purtam crucea, şi nu puteam să o las jos pentru că era foarte grea. Nu avem timp să mă odihnesc. În ultima zi a filmărilor am făcut Predica de pe munte şi o rază de soare a căzut asupra mea. Lumea striga, şi mi se făcea părul măciucă. Cei care m-au văzut au spus că nu au văzut raza de soare ci m-au văzut luminat.

Întregul proces de realizare a filmului pare a fi o adevărată experienţă religioasă… Înainte de a începe filmările i-am spus lui Mel: „Trebuie să participăm la Liturghie zilnic. Înainte de a mă urca pe această cruce, înainte de a filma filmului, trebuie să primesc Euharistia”. M-am spovedit zilnic. Ne-am rugat Rozariul. Aveam toate relicvele pe care le ceream şi le păstram la mine: Sf. Francisc din Assisi, Sf. Maria Goretti, Sf. Anton de Padova, Sf. Pio da Pietrelcina, şi chiar Anna Ecaterina Emmerich, pe lângă două fragmente din crucea lui Cristos.