Miercurea Cenuşii celebrată în San Pietro
26.02.2004, Vatican (Catholica) - Ieri, în Miercurea Cenuşii, la început de Post, Sfântul Părinte a prezidat celebrarea Cuvântului în Bazilica San Pietro. În timpul ceremoniei, Cardinalul Angelo Sodano, cu degetele acoperite de cenuşă, a făcut semnul crucii pe capul Papei, rostind clasica formulă: „Aminteşte-ţi că din pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.” Papa a repetat apoi semnul asupra Cardinalului Sodano, asupra altor Cardinali, Episcopi, preoţi şi credincioşi, şi secretarului său personal, Arhiepiscopul Stanislaw Dziwisz, şi medicului său personal, Dr. Renato Buzzonetti.
În predică, Papa a prezentat Postul ca pe un „itinerar de rugăciune, de pocăinţă şi de autentică asceză creştină”, care începe cu impunerea cenuşii, „un gest penitenţial auster, atât de drag tradiţiei creştine. El subliniază conştientizarea omului păcătos în faţa maiestăţii şi a sfinţeniei lui Dumnezeu. În acelaşi timp, fac cunoscută disponibilitatea lui de a primi şi de a traduce în alegeri concrete adeziunea la Evanghelie.”
„Gesturile exterioare de pocăinţă au valoare dacă sunt expresia unei atitudini interioare, dacă arată voinţa fermă de a ne îndepărta de rău şi de a merge pe calea binelui. Acesta este sensul profund al ascezei creştine. `Asceza`: cuvântul însuşi evocă imaginea urcuşului spre culmi înalte. Acest lucru implică în mod necesar sacrificii şi renunţări. […] Pentru a deveni discipoli autentici ai lui Cristos, este necesar să renunţăm la noi înşine, să ne luăm crucea în fiecare zi şi să îl urmăm (cf Lc 9,23). Este drumul anevoios al sfinţeniei, pe care fiecare botezat este chemat să îl străbată.”
Papa a amintit că Biserica indică diferite forme de angajare pe acest drum: „Înainte de toate este vorba despre adeziunea umilă şi docilă la voinţa lui Dumnezeu, însoţită de rugăciune neîncetată; apoi sunt formele penitenţiale tipice tradiţiei creştine, precum abstinenţa, postul, mortificarea şi renunţarea chiar şi la bunurile legitime în sine; sunt gesturile concrete de primire a aproapelui, pe care pagina evanghelică de astăzi le evocă prin termenul `pomana`. Toate acestea sunt propuse din nou cu o mai mare intensitate în timpul perioadei Postului Mare, care reprezintă, în acest sens, un „timp forte” de exerciţiu spiritual şi de slujire generoasă a fraţilor.”
Referindu-se la mesajul său pentru Postul Mare, care vorbeşte despre „condiţiilor dificile în care trăiesc mulţi copii din lume”, Sfântul Părinte a spus: „Multe şi complexe sunt problematicile cu care se confruntă lumea copilăriei. Doresc din suflet ca acestor fraţi ai noştri mai mici, adesea abandonaţi, să li se acorde îngrijirea cuvenită şi prin solidaritatea noastră. Aceasta este o modalitate concretă de a traduce în practică efortul nostru din Postul Mare.”
