Papa subliniază încă o dată importanţa familiei

26.02.2004, Vatican (Catholica) - În discursul publicat de Vatican, dar necitit în această dimineaţă la întâlnirea cu preoţii romani, Papa afirmă că „recunoaşterea centralităţii familiei în planul lui Dumnezeu pentru om, şi deci pentru viaţa Bisericii şi a societăţii, este o sarcină care nu poate fi niciodată abandonată, care a dat energie acestor 25 de ani ai pontificatului meu şi, înainte de acesta, slujirii mele ca preot şi Episcop, precum şi angajamentului meu ca student şi profesor universitar.” Când a creat bărbatul şi femeia după Chipul său, a continuat Papa, Dumnezeu a înscris în ei o vocaţie „şi, de aceea, capacitatea de şi responsabilitatea în iubire şi comuniune. Această vocaţie poate fi trăită în două moduri specifice: căsătoria şi fecioria.”

„Căsătoria şi familia nu pot, de aceea, să fie considerate simple produse ale circumstanţelor istorice, sau suprastructuri impuse din exterior iubirii umane. Dimpotrivă, ele sunt o solicitare internă a acestei iubiri pentru ca ea să poată fi trăită în adevăr şi în deplinătatea dăruirii de sine.” Unitatea, indisolubilitatea şi deschiderea către viaţă, caracteristici ale uniunii conjugale, „care astăzi sunt adesea greşit înţelese şi respinse, sunt necesare pentru ca să fie un pact autentic de iubire. Tocmai în acest mod legătura care uneşte un bărbat şi o femeie devine o imagine şi un simbol al alianţei dintre Dumnezeu şi Poporul Său. […] De aceea, căsătoria între persoane botezate este un sacrament, un semn eficient de har şi mântuire.”

Sfântul Părinte a cerut preoţilor să depună toate eforturile pentru a „propune, anunţa şi da mărturie despre marele adevăr al iubirii şi căsătoriei creştine”. După ce a subliniat „rolul fundamental şi de neînlocuit al familiei în viaţa Bisericii şi a societăţii civile”, el a afirmat că pentru susţinerea familiilor creştine este nevoie de asistenţă pastorală din partea preoţilor. „Nu vă fie frică să faceţi eforturi pentru familii, să vă dedicaţi timpul şi energia pentru ele, talentele spirituale pe care Domnul vi le-a dat. Fiţi pentru ei prieteni de încredere, nu doar păstori şi învăţători. Însoţiţi-i şi sprijiniţi-i cu rugăciunea. Fiţi alături de ei în încercările vieţii, ajutându-i să înţeleagă că Biserica este întotdeauna mama lor, precum şi învăţătoarea lor. Învăţaţi-i pe cei mici să înţeleagă şi să aprecieze adevărata semnificaţie a iubirii şi să se pregătească pentru a forma familii creştine autentice.”