Studiu referitor la materia „Educaţie pentru sănătate” din şcoli

16.03.2004, Bucureşti (Catholica) - În Dosarul ProVita nr. 52 pe martie 2004, a apărut un interviu cu dr. Pavel Chirilă, conferenţiar universitar în disciplina Bioetică, la Universitatea din Craiova, luat de Constantin Iftime, despre programa materiei opţionale „Educaţie pentru sănătate”, în care se atrage în special atenţia asupra a ceea ce ar învăţa copiii ca fiind „normal” la capitolul educaţie sexuală.

– Prezentaţi-ne puţin studiul efectuat de dvs. asupra programei „Educaţia pentru sănătate” în şcoli, elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
– Am efectuat o analiză foarte amănunţită a programei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, numite „Educaţie pentru sănătate”. Programa a fost lansată anul trecut şi aprobată în luna iunie, printr-un ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării, şi se doreşte a fi implementată, în următorii ani, în toate şcolile din România. Este un program naţional, care se adresează învăţământului public. Capitolul cel mai scandalos al acestei programe este cel referitor la sexualitate. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin această programă, încearcă să convingă copiii că homosexualitatea masculină sau feminină, sexul oral sau sexul anal şi masturbarea în grup ar fi toate manifestări ale unei sexualităţi normale.

– De la ce vârstă este introdus acest program?
– Programul este prevăzut pentru clasele a I-XII. Sigur, în mod gradat. La clasa a II-a, metodica prevede demonstrarea diferenţelor dintre fetiţă şi femeie. La 11-12 ani, deja pot să le dea „adrese utile”, care înseamnă, de fapt, cabinete de avort şi de planning. Din punctul de vedere al moralei creştine, dar nu numai din acest punct de vedere, ci şi din punct de vedere al ştiinţei psiho-pedagogice şi medicale, acest program nu stă în picioare. Se face ostentativ o laudă a homosexualităţii. În acest program, apare expresia, „în unele ţări, s-a legiferat căsătoria între persoanele de acelaşi sex şi acesta este un câştig”. Or, a dezincrimina homosexualitatea este un lucru, iar a face apologia ei este cu totul altceva.

Apoi, apar titluri de lecţie chiar obscene. De exemplu, „Învăţătoarea va imagina jocuri pentru descoperirea organelor” sau „Negocierea în relaţiile sexuale”. Sau, în materialele informative ale Ministerului Sănătăţii, respectiv, în Kit-ul Multimedia, sunt prezentate fotografic scene sexuale. Capitolul II al programei, capitolul de bioetică, este atacabil din punctul de vedere al oricărei conştiinţe civice. În acest capitol, se afirmă, în primul rând, o minciună. Se afirmă că eutanasia pasivă este larg practicată în toate spitalele. Acest lucru este o minciună. Eutanasia pasivă nu este practicată în spitale.

– Noi avem vreo lege care să se refere expres la eutanasie?
– În Codul Penal, cred, există o specificaţie prin care este condamnată eutanasia. Cu excepţia a trei ţări din Europa, eutanasia este interzisă. În aceste trei ţări s-a legiferat eutanasia activă, ceea ce este altceva. Deşi ambele sunt două acte grave, eutanasia pasivă este un abandon al unui bolnav în fază terminală, ceea este mult mai grav şi poate duce la abuzuri. Dacă prezinţi eutanasia pasivă ca normă, strâmbi mentalitatea unui copil. Dacă un copil, la 12-13 ani, învaţă că eutanasia este un lucru normal, el va putea foarte uşor să-şi abandoneze părinţii să moară sau le va scoate perfuzia ca să moară mai repede, că aşa a învăţat el la şcoală.

Un al treilea lucru anormal, care există în acest program şi care le întrece pe toate celelalte, cu adevărat o premieră mondială, este eugenismul genetic. Ministerul Educaţiei propune ca normă selectarea embrionilor umani şi păstrarea doar a celor, zic ei, cu „evoluţie favorabilă”. Nimeni nu înţelege ce înseamnă această „evoluţie favorabilă”. Ei folosesc sintagma „eugenism ştiinţific”, ca fiind o metodică a viitorului. De fapt, nu se poate spune că eugenia este o ştiinţă. Eugenia este o ideologie, care se foloseşte de descoperirile ştiinţifice ale altor domenii şi încearcă să facă o selecţie, o ameliorare a rasei umane. Dar însăşi intenţia este profund anticreştină. Mântuitorul a venit pentru cei slabi, neputincioşi, marginalizaţi. Nu avem de unde să ştim că un om care se naşte cu un mic defect fizic nu va deveni ori un mare sfânt ori un mare savant, ori un mare artist. Carta Drepturilor Omului are un capitol, în care se spune foarte clar că se interzice orice discriminare pe criterii genetice între fiinţele umane. Guvernul României, Ministerul Educaţiei vin în contradicţie cu aceasta. Nu mă mir că vin în contradicţie cu Biserica, că nu sunt prea mulţi credincioşi printre ei, dar vin în contradicţie cu Carta Drepturilor Omului, pe care au semnat-o.

– Care este pasul următor pe care îl veţi întreprinde?
– Acest studiu critic pe care noi, un colectiv de 8 autori, l-am scris, îl vom publica, după care vrem să-l arătăm Comisiilor de învăţământ şi de sănătate ale celor două Camere ale Parlamentului, ministrului Educaţiei, ministrului Sănătăţii. Vrem să-l răspândim profesorilor de biologie, directorilor de şcoli şi licee, asociaţiilor care au în statutul lor preocupări pentru educaţie şi copii. Vrem să organizăm o conferinţă cu specialiştii în pedagogie din ţara noastră, unde să prezentăm punctul nostru de vedere. Dacă nu se rezolvă nimic, avem semnale că mai multe asociaţii din România, care au în statutul lor protecţia copilului, vor acţiona în justiţie Ministerul Educaţiei pentru a bloca acest program. Prefaţa acestui studiu reprezintă un apel către Ministerul Educaţiei de a exclude din programă aceste concepte criticabile şi va fi semnată de mai multe personalităţi publice din România.

– Programa a fost introdusă în şcoli. Pentru că nu avem specialişti instruiţi, nu există manuale etc., s-ar putea ca această programă să funcţioneze haotic. Aveţi semnale privind funcţionarea acestei programe în şcoli şi licee?
– E vorba de un caz al unei fetiţe de 12 ani din Bucureşti, care a avut un şoc, când li s-a spus la şcoală cum se face sex. A venit acasă şi i-a spus mamei că la şcoală au fost învăţaţi să facă sex. Deşi programul MEC nu s-a implementat în toată ţara, din lipsă de materiale didactice, probabil, totuşi, o profesoară din Bucureşti s-a grăbit puţin.

– Prin urmare, lucrurile pot fi interpretate în maniere diferite… Cum controlează Ministerul Educaţiei implementarea acestui program?
– Ceea ce pot să vă spun este că acel Kit Multimedia, pe care MEC îl recomandă ca „material auxiliar şi suport de curs al opţionalului” prezintă imagini despre modul în care se practică sexul oral reciproc, de exemplu… Sunt convins că dacă un profesor ar face clasei astfel de demonstraţii, nimeni nu ar putea să-l acuze, pentru că el are drept acoperire materialul didactic al Ministerului Educaţiei.