Încă zece naţiuni în Uniunea Europeană
05.04.2004, Vatican (Catholica) - Ieri, la sfârşitul Sfintei Liturghii celebrate în Bazilica Vaticanului pentru hirotonirea a 26 de diaconi din Dieceza de Roma, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a apărut la fereastra biroului său din Palatul Apostolic din Vatican pentru a recita Regina Caeli împreună cu credincioşii şi pelerinii adunaţi în Piaţa San Pietro. Înainte de rugăciunea mariană, Papa a rostit următorul discurs.
1. În aceste zile, Europa trăieşte o altă importantă etapă a istoriei sale: zece noi ţări intră în Uniunea Europeană. Zece naţiuni, care deja prin cultură şi tradiţie erau şi se simţeau europene, fac parte acum din această Uniune de state.
Unitatea popoarelor europene, dacă vrea să fie durabilă, nu poate fi însă doar economică şi politică. Aşa cum am amintit în pelerinajul meu la Compostella, în noiembrie 1982, sufletul Europei rămâne şi astăzi unit, deoarece face referinţă la valori umane şi creştine comune. Istoria formării naţiunilor europene înaintează o dată cu evanghelizarea. De aceea, în ciuda crizelor spirituale care au marcat viaţa continentului până în zilele noastre, identitatea sa ar fi de neînţeles fără creştinisim.
2. Tocmai de aceea, Biserica a dorit să ofere în aceşti ani multe contribuţii la consolidarea unităţii sale culturale şi spirituale, în particular prin Sinoadele Speciale pentru Europa, din 1990 şi 1999. Seva vitală a Evangheliei poate asigura Europei o dezvoltare coerentă cu identitatea sa, în libertate şi solidaritate, în dreptate şi pace. Numai o Europă care nu îndepărtează, ci descoperă propriile rădăcini creştine va putea fi la înălţimea marilor provocări ale celui de-al treilea mileniu: pacea, dialogul dintre culturi şi religii, protejarea creaţiei. La această importantă acţiune sunt chemaţi să îşi aducă propria contribuţie toţi cei care cred în Cristos, din Occidentul şi Orientul european, printr-o cooperare ecumenică deschisă şi sinceră.
3. În timp ce salut cu afecţiune naţiunile care în aceste zile sunt primite în Uniunea Europeană, gândul meu se îndreaptă spre atâtea sanctuare care de-a lungul secolelor au păstrat vie în fiecare dintre ele devoţiunea faţă de Fecioara Maria. Îi încredinţăm Maicii Domnului, Maica speranţei, şi sfinţilor pe care îi cinstim ca patroni ai Europei, prezentul şi viitorul continentului.
