Cardinalul Kasper a supravieţuit Transilvaniei
19.05.2004, Cluj-Napoca (Catholica) - Umorul nu este străin nici Papei, nici altor înalte feţe bisericeşti. O dovadă a fost oferită săptămâna trecută, vineri, când Cardinalul Walter Kasper a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Universităţii Babeş-Bolyai. În discursul laudatio susţinut de decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, Cardinalul Walter a fost, indirect, felicitat pentru curajul de a veni în Transilvania.
„Trebuie să menţionez că, într-un fel anume, suntem neliniştiţi când privim relaţiile avute de noi cu aceia ce au purtat demnitatea de Cardinal. Privind în urmă spre secolele ce au trecut, trebuie să constatăm faptul că Vaticanul a avut dreptate atunci când a observat că aici în regiunea noastră nu ne-am purtat prea respectuos cu proprii Cardinali”, a spus pr. Marton József, surprinzând audienţa. Şi în continuare s-a explicat: „În secolul al XVI-lea, în confruntarea dintre forţele politice ale momentului au fost asasinaţi doi Cardinali, Georgius Martinuzzi (+1551) şi Andreas Báthori (+1599). În secolul al XX-lea, Iuliu Hossu şi Alexandru Todea au fost torturaţi în condiţii neomeneşti în cele mai cumplite închisori comuniste.”
Dar Cardinalul a supravieţuit Transilvaniei în care au murit până acum patru Cardinali. Sâmbătă, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor s-a întors la Roma. Tot în cadrul laudatio, părintele decan a mai spus: „Putem spune, fără a exagera, că sunteţi unul din cei mai importanţi teologi ai timpului nostru, că sunteţi o personalitate marcantă în mişcarea spre unitate ecumenică actuală, de după conciliu. […] Aţi reuşit să fiţi în acelaşi timp un adevărat cap al bisericii şi un teolog contemporan.”
„Tezele dumneavoastră ne-au întărit certitudinea că şi pentru omul de astăzi problematica lui Dumnezeu rămâne una fundamentală, centrală şi căutătoare de semnificaţie. Orice încercare de autoeliberare şi un comportament ce reprezintă un anumit nihilism, par a sărăci omul în trăsăturile sale fundamentale. Doar adevărata recunoaştere a lui Dumnezeu, doar acceptarea lui Dumnezeu duce la adevărata împlinire.”
