Actele Simpozionului Internaţional despre Inchiziţie

16.06.2004, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat importanţa cercetării istorice pentru ca Biserica să îşi poată purifica memoria păcatelor fiilor ei, în particular Inchiziţia. Papa a explicat acest lucru într-o scrisoare trimisă Cardinalului Roger Etchegaray, fostul preşedinte al Comitetului Marelui Jubileu al Anului 2000, cu ocazia publicării Lucrărilor Simpozionului Internaţional „Inchiziţia”, desfăşurat, în organizarea Comitetului, în perioada 29-31 octombrie 1998.

Volumul a fost prezentat în dimineaţa zilei de marţi, 15 iunie 2004, în Biroul de Presă al Sfântului Scaun, de către Cardinalii Etchegaray, Jean-Louis Tauran, arhivist şi bibliotecar al Bisericii Romane şi George Cottier, O.P., teolog al Casei Papale. În timpul conferinţei de presă a luat cuvântul şi prof. Agostino Borromeo, responsabil pentru volum. Cardinalul Cottier a clarificat faptul că întârzierea publicării lucrării nu s-a datorat unor întâmpinării unor opoziţii, ci unor probleme de sănătate.

Cardinal Etchegaray a citit mesajul Sfântului Părinte, în care acesta arată că celebrarea Simpozionului răspunde unei dorinţe exprimate în Scrisoarea Apostolică „Tertio Millennio Adveniente” (1994): „Se cuvine deci, acum, când se încheie cel de-al doilea mileniu de creştinism, ca Biserica să devină mai conştientă de păcatele fiilor săi, în amintirea tuturor împrejurărilor în care, în decursul istoriei sale, aceştia s-au îndepărtat de spiritul lui Cristos şi de Evanghelia lui, înfăţişând lumii nu mărturia unei vieţi inspirate de valorile credinţei, ci priveliştea unor moduri de a gândi şi de a acţiona care erau adevărate forme de contra-mărturie şi de scandal.”

„În opinia publică”, scrie Papa, „imaginea Inchiziţiei reprezintă oarecum simbolul contra-mărturiilor şi al scandalurilor. În ce măsură această imagine este conformă cu realitatea? Înainte de a cere iertare, este necesar să cunoaştem cu exactitate faptele şi să recunoaştem deficienţele cu privire la nevoile evanghelice în cazurile corespunzătoare. De aceea, Comitetul a făcut apel la istorici a căror competenţă ştiinţifică este universal recunoscută.”

Sfântul Părinte a amintit că în 12 martie 2000, a fost celebrată o zi specială în care s-a cerut iertare „pentru greşelile comise în slujba adevărului când au fost folosite metode neetice”. Această cerere de iertare „este de asemenea valabilă şi pentru drama legată de Inchiziţie precum şi pentru rănile pe care aceasta le-a produs. … Acest volum este scris în spiritul acestei cereri de iertare.”

Referindu-se la Simpozion, în care au luat cuvântul treizeci de vorbitori şi experţi din Italia, Franţa, Portugalia, Malta, Anglia, Elveţia, Germania, Danemarca, Republica Cehă, Statele Unite şi Canada, prof. Borromeo a arătat că s-au discutat „evenimentele care au dus la apariţia Inchiziţiei în secolul al XIII-lea, activitatea în principalele locuri în care s-a înmulţit numărul ereziilor, în special în Franţa şi Italia, şi procedurile utilizate.

„Când avem de a face cu istoria modernă a acestei instituţii”, a adăugat Borromeo, „relatările se împart în două categorii. Una este predominant geografică – Spania şi Portugalia cu imperiile lor coloniale; Italia, cu referire specială la Congregaţia Sfântului Oficiu, Olanda şi Anglia. Cealaltă categorie este predominant tematică: reprimarea ereziilor cu tendinţe evreieşti şi islamice, protestantismul şi vrăjitoria, precum şi lupta împotriva circulaţiei literaturii interzise, a cărţilor ştiinţifice şi a traducerilor Bibliilor în limbile naţionale, şi contextul istoric în care a avut loc desfiinţarea tribunalelor.”

Actele Simpozionului, a explicat Borromeo, „constituie un punct de referinţă pentru studiile asupra Inchiziţiei: în primul rând, sunt utile pentru acurateţea ştiinţifică a relatărilor; în al doilea rând, bogăţia de informaţii adunate permit clarificarea multor teme atât de răspândite între nespecialişti – folosirea torturii şi a pedepsei cu moartea, de exemplu, nu erau atât de frecvente precum se credea odinioară; în al treilea rând, datorită amploarei volumului, putem spera în stimularea dezbaterii intelectuale pe această temă şi a unor noi cercetări.”