Credinţa catolică păstrată fără preoţi şi după 50 de ani
17.06.2004, Hong Kong (Catholica) - Catolicii dintr-o zonă montană izolată din sud-vestul Chinei şi-au păstrat credinţa vie, chiar şi dacă nu au avut preot timp de mai bine de 50 de ani. Hu Junjie, un localnic de 64 de ani, lider laic, a declarat că în ciuda lipsei preotului cei aproximativ cinci mii de catolici, în principal aparţinând minorităţilor etnice drung, lisu, nu şi tibetană, s-au rugat şi se roagă zilnic împreună, în comunităţile lor. Zona în cauză, Gongshan, de lângă regiunea autonomă tibetană, este la 2.120 km sud-vest de Beijing.
Hu, de etinie drung, a mai declarat că credincioşii catolici nu numai că şi-au păstrat credinţa, dar au şi evanghelizat. În timpul iernii, când nu există muncă agrară, a explicat el, catolicii merg în grupuri de doi sau trei şi vizitează şi predică sătenilor ne-catolici. Dat fiind numărul mare de grupuri etnice, Hu a mai afirmat că este dificil de folosit Biblia pentru evanghelizare, aceasta fiind disponibilă doar în chineză, tibetană şi lisu. Tocmai de aceea catolicii se folosesc de imne ca mijloace de răspândire a Veştii celei Bune. După spusele lui Hu, tatăl lui, chiar şi la o sută de ani, alături de alţi lideri laici, organiza lecţii de catehism în chineză, lisu şi tibetană în fiecare iarnă.
Pr. Paul Chen Kaihua din Dieceza de Kunming a declarat că după ce a aflat de comunitate de la unul din credincioşi, a început să îi viziteze de două ori pe an, începând din ianuarie 2002. Pr. Chen se declară impresionat de credinţa lor. În ciuda absenţei unui preot, numărul bisericilor a crescut la 15 de la 3, câte existau la instalarea comuniştilor în 1949. Numărul catolicilor a crescut de la o mie la cinci mii, mulţumită activităţii de evanghelizare desfăşurată de laici. În zonă, înainte de 1949, credincioşii erau deserviţi de misionari francezi. Preotul a amintit în interviul acordat agenţiei Ucan că binecuvântarea a două biserici, la 30 mai a.c., i-a încurajat pe catolici să continue creşterea comunităţii lor.
Pr. John Fang Ping din regiunea autonomă Xinjiang Uygur din nord-vestul Chinei a vizitat Gongshan în august 2002, după ce un credincios ce lucra în Yunnan i-a spus despre catolicii de aici. Pr. Fang a declarat că aceasta este una din zonele cele mai sărace ale Chinei. „Sătenii văd arareori un preot. Din când în când, câte un preot le face câte o vizită. Catolicii trebuie deci să se strângă ei şi să se roage.” Acum însă două călugăriţe şi un seminarist studiază la Kunming, capitala provinciei, iar alţi patru în Xi`an, provincia Shaanxi, la 1.200 km nord-est de Gongshan. Ei vor ajuta mai apoi comunităţile catolice din zonele montane izolate.
Când a vizitat zona în 2002, pr. Fang a fost înştiinţat de săteni că au construit două biserici dar nu au găsit preot care să le consacre. Preotul le-a sfinţit şi a celebrat Liturghia în putonghua, limba zonei, în timp ce unii laici o traduceau în diversele dialecte ale credincioşilor. Construcţia bisericilor a durat timp de trei ani (iar ele se află într-o zonă în care ninge constant), credincioşii ducând cărămida, lemnul şi pietrele necesare, bucată cu bucată. La ceremonia de sfinţire credincioşii au îmbrăcat hainele lor tradiţionale şi au adus la ofertoriu produsele muncii lor agrare, precum şi pui, miei şi vaci. După sfinţire au dansat în jurul bisericilor.
Pr. Fang s-a declarat impresionat de faptul că credincioşii din Gongshan îşi fac biserici în timp ce în propria sa parohie din Xinjiang nu există biserică din lipsă de resurse financiare şi umane. În zona Gongshan, a mai adăugat preotul, a învăţat să spună „Bucură-te Maria” în tibetană. „Se roagă şi cântă imne religioase în propria lor limbă.” În mai multe locuri izolate din China, bisericile sau locurile de rugăciune sunt conduse de câte un lider laic local care, dacă nu există preot, conduce în fiecare dimineaţă rugăciunea rozariului, şi rugăciunile de duminică.
