Cateheză on-line, prin ProFamilia
29.06.2004, Timişoara (Catholica) - Săptămâna viitoare ProFamilia.ro va lansa un nou serviciu prin email, de cateheză. Acest serviciu va transmite în fapt catehezele pe care Robert Lazu le ţine aproape săptămânal în Timişoara. Cei interesaţi se vor putea abona începând cu sfârşitul acestei săptămâni. Înainte de lansarea serviciului, Catholica a stat de vorbă cu Robert Lazu despre aceste cateheze.
– Aţi început în decembrie 2003 un ciclu de cateheze. Ne puteţi da câteva detalii despre scopul lor, publicul lor şi modul în care s-au desfăşurat şi se vor desfăşura?
– Totul a fost realizat cu sprijinul foarte prompt a doi preoţi preocupaţi de educarea propriilor credincioşi. Părintele Ioan Chişărău, preot greco-catolic din Timişoara, m-a invitat să susţin un program despre învăţătura Bisericii de la Conciliul Vatican II. Totul a început de fapt acum mai bine de un an, când, după ce a avut prilejul să mă asculte conferenţiind despre învăţătura Magisteriului privitoare la apariţia Fecioarei Maria de la Fatima, părintele Ioan m-a sunat într-o după-amiază, făcându-mi o propunere neaşteptată: aceea de a susţine un curs despre enciclicele pontifilor din întreaga istorie a Bisericii. Discutând apoi, i-am propus, pentru început, un prim proiect care mi se pare absolut urgent. E vorba de un program catehetic pentru laici despre învăţătura Conciliului Vatican II. Fără ezitări, părintele Chişărău a acceptat propunerea mea.
Astfel am început, din iarna anului 2003, în parohia „Sfânta Maria Regina Păcii” din Timişoara, un program de cateheze despre învăţătura Conciliului Vatican II. Aproape simultan, părintele Nikola Laus, preotul care păstoreşte parohia romano-catolică Elisabetin de care aparţin, m-a invitat să deschid un program similar, dedicat adulţilor. Aşa am început un al doilea ciclu catehetic, de data aceasta centrat pe fundamentele învăţăturii din „Catehismul Bisericii Catolice”. Precizez că ambele programe sunt oarecum „experimentale”, deoarece nu am nici un fel de lucrări locale care m-ar putea ajuta. Mă bazez pe „Directoriul general al catehezei”, pe documentele Magisteriului şi pe anumiţi autori, în special patristici, dar şi scolastici, între care la loc de cinste se află Sfântul Toma, alături de textele-sursă principale: Catehismul şi actele Conciliului Vatican II.
Am structurat astfel un program coerent, pe care doresc să îl transpun şi în scris, producând în următorii ani câteva lucrări pur catehetice. De fapt, dorinţa mea este să abordez şi să tratez sistematic acele probleme specifice României care se cer tratate cu maximă atenţie în lumina învăţăturii transmise nouă de Magisteriul viu al Bisericii. În plus, mă interesează în mod deosebit o evidenţiere a diferenţelor şi asemănărilor dintre doctrina Bisericii Catolice şi cea a Bisericii Ortodoxe, sau dintre învăţăturile Bisericii Catolice şi cele ale comunităţilor protestante şi neo-protestante. Am constatat deja că mulţi credincioşi sunt interesaţi de asemenea chestiuni.
Participarea la cateheze indică un interes destul de redus însă constant. În ansamblu, vorbind despre totalul participanţilor din ambele parohii, există un nucleu de circa 20-30 de persoane care participă aproape permanent, apoi există un număr variabil, de 40 până la 70 de persoane care vin alternativ. Am remarcat însă două aspecte îngrijorătoare. Primul e lipsa aproape completă a bărbaţilor. Fără să exagerez, publicul feminin e majoritar, cu procente de participare care variază de la 7 femei şi 1 bărbat, până la 14 femei şi 1 bărbat. De altfel, şi la cercul biblic organizat de preotul paroh Laus remarc aceeaşi problemă: uneori suntem doi bărbaţi, şi sunt şapte, zece sau mai multe femei. O a doua problemă este prezenţa redusă a adulţilor cu vârste între 30 şi 50 de ani. Din evaluările mele, cred că aceştia nu ating 15-20 de procente din totalul participanţilor, care sunt majoritatea tineri – liceeni şi studenţi – sau vârstnici. Iată două probleme pastorale foarte dificile, care cer soluţii concrete. Oricum, intenţia noastră e fermă: aceea de a oferi tuturor celor interesaţi o cateheză „permanentă şi integrală”, după cum ne propune ca exigenţă centrală Biserica.
– Care este impactul catehezelor, mai ales din perspectiva faptului că sunteţi laic, şi încă pentru mulţi mentalitatea este că domeniul catehezei ar ţine doar de preoţi?
– Să ştiţi ca impactul e surprinzător de mare, oricum mai mare decât ne-am aşteptat, raportându-ne la alte activităţi desfăşurate de preoţi. Doresc însă să subliniez, în ce mă priveşte, că sunt absolut convins că nimic şi nimeni nu poate substitui prezenţa şi activitatea catehetică a preotului. De aceea cred că predica, omilia, exortaţia, sau cateheza susţinută de preoţii care acţionează „in persona Christi” nu poate fi substituită de nimic. Eu, personal, mă consider aşadar doar un ajutor în acest sens al preotului paroh, care, fiind solicitat în multe alte direcţii, are nevoie de sprijinul laicilor. În ce priveşte liniile de acţiune ale laicilor, cred că nu atât cateheza „fundamentală” ar trebui să fie preocuparea lor centrală, ci catehezele aplicate pe doctrina socială şi pe probleme specifice lumii contemporane.
Am propus, de exemplu, un program catehetic pentru tineri bazat în exclusivitate pe acele aspecte ale culturii de masă care îi afectează şi îi interesează cel mai tare: filme, muzică, videoclipuri, jocuri electronice, reviste, cărţi. Plecând de la un sondaj în rândul lor, am vrea să stabilim mai întâi ce trupe preferate au, ce actori şi ce filme le plac, ce jocuri le plac, ce reviste şi ce cărţi citesc etc., după care să abordăm probleme de morală şi credinţă creştină pornind chiar de la aceste produse ale culturii post-moderne. Am făcut un prim experiment, invitat de câţiva profesori de la Liceul catolic „Gerhardinum” din Timişoara, unde am discutat cu elevii din clasa a zecea despre „iubirea-pasiune” şi sexualitatea umană pornind de la reclamele, muzica şi filmele care le propun valori ce sunt adesea în conflict cu morala catolică. Reacţiile elevilor au arătat că sunt foarte doritori de a participa la asemenea discuţii.
În ansamblu, însă, simt că mai avem mult de lucrat, la toate nivelurile, pentru a atinge acel scop pe care eu îl consider – în ce mă priveşte – ţelul principal al eforturilor noastre: răspândirea, popularizarea cât mai largă a învăţăturilor Magisteriului Bisericii şi, în mod deosebit, a viziunii pe care ne-a propus-o Conciliul al II-lea de la Vatican, acest mare „dar al Duhului făcut Bisericii”, după cum spune Papa Ioan Paul al II-lea.
– Din luna iulie, publicul Dvs se va extinde prin intermediul Internetului. Ce ne puteţi spune despre aceasta?
– În primul rând trebuie să vă mulţumesc pentru acest prilej de excepţie de a intra în contact cu credincioşi din alte colţuri ale ţării. Văd totul înscriindu-se în linia atât de generoasă a documentelor magisteriale privitoare la utilizarea Internetului ca mijloc de evanghelizare şi instruire, fapt care mă face să fiu încrezător în acest proiect. Dar cel mai mult m-aş bucura dacă am putea declanşa un dialog cât mai amplu în „cyberspace”, pentru a afla ce anume să îndrept, ce anume să corectez sau să adaug, şi, mai ales, care sunt subiectele de maxim interes pentru credincioşii catolici (şi nu numai pentru ei!) din România.
