Provita Media: Interviu cu David Alton (I)
30.06.2004, Bucureşti (Catholica) - Lordul David Alton (n.1951) a fost, timp de 18 ani, membru al Camerei Comunelor, mai întâi ca liberal, apoi ca independent. În prezent, este membru independent în Camera Lorzilor. Şi-a început cariera ca profesor, iar, în 1972, a fost ales în Consiliul Primăriei Liverpool, fiind cel mai tânăr consilier din Marea Britanie. Douăzeci de ani mai târziu, în 1997, lui David Alton i se atribuie titlul de Lord pe viaţă în Camera Lorzilor. Este membru-fondator al numeroase organizaţii care luptă pentru drepturile omului, printre care Mişcarea pentru creştin-democraţie din Marea Britanie. Este profesor la Universitatea John Moores din Liverpool şi autor de cărţi.
În Parlamentul englez, a elaborat un proiect de lege împotriva avortului tardiv şi a organizat o campanie împotriva încercărilor guvernului de a legaliza clonarea terapeutică. În 2000, David Alton a vizitat Moscova, din partea Trustului St.Francis şi St.Sergius, fiind interesat de proiectele în sprijinul copiilor străzii. Este implicat în proiecte de ajutorare a copiilor străzii în Brazilia. A vizitat, de asemenea, Azerbaijan şi Georgia, scriind rapoarte despre situaţia din aceste ţări. A publicat rapoarte despre drepturile omului şi libertăţile religioase din Burma, Laos, Vietnam şi Coreea de Nord, ţări pe care le-a vizitat în 2003 şi 2004. A fost numit membru în Consiliul Director al Institutului de Religie şi Politici Publice din Washington DC. Reproducem în continuare serializat un interviu cu David Alton apărut în ultimul Dosar Provita Media.
– Domnule Alton, sunteţi implicat în mai multe proiecte care privesc viaţa copiilor din Rusia, America Latină şi alte zone ale lumii… Ce ne puteţi spune despre respectarea drepturilor copilului în Uniunea Europeană?
– Termenul „drepturi” a devenit deja elementul unui limbaj ambiguu, care domină dezbaterile politice în foarte multe ţări. În loc să vorbim despre datorii şi responsabilităţi, vorbim peste tot numai despre drepturi. Suntem pur şi simplu obsedaţi de drepturi. Datoria noastră faţă de copii, prin contrast, se vede atunci când aceştia sunt exploataţi, traficaţi, când viaţa copilului nenăscut este distrusă. Dacă neglijezi dreptul la viaţă în sine, celelalte drepturi devin pur şi simplu inutile. Dreptul la viaţă de la concepţie este un drept suprem. Deşi este menţionat în Carta Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, acest principiu nu este respectat. Aş vrea ca accentul dezbaterilor să se mute de pe drepturi, pe datorii şi obligaţii. Şi acest lucru va ajuta foarte mult la protejarea vieţii copiilor nenăscuţi. Trebuie să ne uităm la America pentru a înţelege ce putem face în Europa.
– Legislaţia din Uniunea Europeană privind viaţa copiilor nenăscuţi se va schimba, în sensul apărării dreptului la viaţă? Cum vor evolua lucrurile în zona Europei, ţinând seama de faptul că, în Statele Unite, conceptele pro-vita se întăresc?
– Este foarte greu de prezis încotro se îndreaptă Uniunea Europeană în problema dreptului la viaţă… Cred că ar trebui să fie o schimbare majoră în atitudinea tuturor europenilor, iar dezbaterile ar trebui să fie tot atât de concentrate şi de aprinse cum au devenit recent în Statele Unite. Trebuie să spun că Marea Britanie începe să devină un exemplu prost pentru celelalte ţări din Uniunea Europeană. În primul rând, avortul nu este o problemă care să fie decisă de instituţiile Uniunii Europene. Ea poate fi decisă de fiecare parlament în parte însă apare problema că ţările se influenţează una pe alta. Iar Marea Britanie, ca exemplu, are o agendă ruşinoasă în ceea ce priveşte avortul, fapt care a influenţat alte ţări. În prezent, ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult evoluţia domeniului bioeticii, cale pe care Uniunea Europeană nu a mers chiar atât de departe ca Marea Britanie. Marea Britanie este cu un pas în faţă în ceea ce priveşte experimentarea pe embrion sau clonarea embrionilor umani în scopuri de cercetare sau pentru obţinerea celulelor embrionare stem. Din păcate, ţările Uniunii Europene se îndreaptă tot mai mult spre poziţia adoptată de Marea Britanie. Trebuie să stopăm aceste intenţii.
– Atitudinea americanilor s-a schimbat deoarece preşedintele Bush este pro-vita şi mulţi politicieni americani împărtăşesc aceleaşi concepte?
– Primul ordin semnat de preşedintele Bush, atunci când a venit la putere, a fost acela să redirecţioneze banii care, până atunci, mergeau spre avorturile şi controlul populaţiei din China, să-i redirecţioneze spre alte necesităţi. Administraţia Clinton a finanţat timp de mulţi ani politica unui singur copil pe familie, politică ce funcţionează în prezent în China, timp de mai mulţi ani. Marea Britanie continuă să finanţeze această politică. În prezent, avortul este o problemă politică acută în Statele Unite deoarece republicanii au făcut să fie aşa. Asta în timp ce, în Marea Britanie, nici un partid politic nu este pro-vita. Putem învăţa deci foarte mult din experienţa SUA, în acest sens. Acest lucru a făcut ca mulţi oameni din SUA să-şi schimbe atitudinea faţă de viaţă. Închipuiţi-vă că doamna care a fost protagonista în procesul Roe împotriva lui Wade, Norma McCorvey, este acum pro-vita. O femeie implicată în procesul care a dus la legalizarea avortului în Statele Unite, în prezent, şi-a schimbat total atitudinea faţă de viaţă. Ea a lucrat în clinicile de avort, a văzut ce li se poate întâmpla femeilor din cauza avortului şi ce minciună li se poate spune. În Europa, însă, nu există asemenea schimbări de atitudini.
– Care sunt partidele europene cu cei mai mulţi membri care susţin conceptele pro-vita?
– În cadrul Uniunii Europene, unicul bloc politic care şi-a afirmat, recent politica sa pro-vita este Partidul Popular European. În unele ţări, acest partid se numeşte creştin-democrat, cum este cel din Germania. Dr. Peter Lisse, creştin-democrat german, a dus o lungă campanie în Parlamentul European împotriva utilizării embrionilor umani clonaţi în scopul clonării terapeutice. În majoritatea ţărilor în care creştin-democraţii sunt la putere există o anumită rezistenţă la liberalizarea legilor avortului. Însă nici chiar ei, cei din aceste partide, nu sunt total pro-vita.
– Aţi fost implicat în proiecte de reintegrare a copiilor străzii în Rusia. Credeţi că acest fenomen, în general, creşte sau descreşte?
– Recent am scris un raport despre copiii străzii din Brazilia. Aproximativ 4-5 copii sunt omorâţi în fiecare zi în această ţară. La Rio, de exemplu, copiii pot fi împuşcaţi ziua în amiaza mare în plină stradă. Am vizitat o biserică la Rio, unde, pe trotuarul din faţa ei, se aflau opt trupuri de copii, care fuseseră împuşcaţi. Cred că este vizibilă o legătură între atitudinea noastră faţă de nou-născuţi şi faţă de cei născuţi deja. Pentru mine, omul este om, indiferent de stadiul de dezvoltare în care se află, de la concepţia naturală, până la moartea naturală. Dacă nu crezi în sanctitatea vieţii umane înainte de naştere, nu este surprinzător că, după naştere, te comporţi cu copiii, cum se comportă lumea în Brazilia sau Moscova. Nu este surprinzător că avem profesori ca John Harris, care susţin infanticidul, nu este surprinzător că 6.400 dintre copiii înregistraţi la Protecţia copilului în Marea Britanie, anual, se află acolo din cauza abuzului fizic sau sexual. Repet, aceste lucruri sunt legate între ele.
– Dacă dovezile sunt atât de clare asupra avortului, cum le precizaţi dvs., de ce nu-şi schimbă atitudinea politicienii faţă de acest lucru? Să înţelegem că politicienii au cea mai mare responsabilitate şi cel mai mare rol în schimbarea unui cadru juridic şi instituţional dintr-o ţară?
– Este o reacţie în lanţ… În Marea Britanie, în 30 de ani, de exemplu, au fost înregistrate 6 milioane de avorturi, ceea ce înseamnă că mulţi oameni, care sunt acuma în politică, fie au avut în familia lor un avort, fie au fost implicaţi într-un avort. Acum o săptămână, în revista Bliss, a fost publicat un sondaj de opinie, care a arătat că două treimi din cei 5.000 de adolescenţi intervievaţi consideră că avortul este prea mult disponibil în Marea Britanie. Universităţi de prestigiu, cum este Cambridge, au, din păcate o atitudine şi o politică pro-avort. Însă sindicatele studenţeşti au respins recent această atitudine. Tinerele generaţii au început să respingă valorile şi atitudinile generaţiilor mai în vârstă. Acest lucru va duce cândva la schimbarea fundamentală a legilor. Referitor la politicieni, repet, mulţi dintre ei sunt implicaţi într-un avort, ca experienţă personală şi, din acest motiv, ei doresc să-şi justifice atitudinea prin lege. Foarte mulţi politicieni nici nu vor să audă despre consecinţele avortului. Peste 30 de studii de care am ştiinţă arată că există o legătură între avort şi cancerul mamar. Politicienii de la noi nici nu doresc să audă de acest lucru, repet, din cauză că sunt implicaţi personal în avorturi.
