Ierom. Prunduş a plecat la Domnul

28.09.2004, Cluj-Napoca (Catholica) - „Cu profundă durere, dar resemnaţi în Voinţa lui Dumnezeu, aşteptând învierea morţilor şi viaţa veşnică care `va să vina`, anunţăm pe confraţi, rudenii, cunoscuţi şi pe toţi credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla, că iubitul şi pururea pomenitul Ieromonah Dr. Silvestru Augustin Prunduş, OSBM, la venerabila vârstă de 89 de ani de viaţă, 57 de călugărie, 66 de preoţie în ziua de 25 sept. 2004 a trecut de la cele smerite trecătoare, la gloria cea veşnică, între martirii şi mărturisitorii Bisericii Române unite cu Roma, Greco-Catolică.” Cu aceste cuvinte au anunţat călugării bazilieni trecerea la Domnul a celui care între 1992 şi 2000 a condus Ordinul Sfântului Vasile cel Mare. Înmormântarea urmează să aibă loc astăzi, 28 septembrie, cu participarea a numeroşi Arhierei.

Eparhia de Cluj-Gherla a emis un comunicat însoţit cu date biografice, pe care le cităm în continuare. S-a născut la 3 mai 1915, în com. Căşeiu, jud. Someş. Studiile primare şi liceale le-a făcut în satul natal, apoi la Dej. A urmat apoi la Cluj – Academia Teologică (1933 – 1935), la Roma Colegiul „Pio Romeno”, cursurile de filosofie – teologie la Colegiul De Propaganda Fide cu licenţa în teologie (1939), şi cursurile Institutului Pontifical de Studii Orientale cu doctoratul în Ecleziologia Bisericilor Orientale (1943). A fost hirotonit preot în decembrie 1938, iar la 24 martie 1943, a fost numit Subnotar (din luna decembrie acelaşi an Notar) consistorial la Curia Episcopiei de Cluj-Gherla, profesor de religie la Liceul „Inochentie Micu Clain” din Cluj, spiritual şi profesor la Academia Teologică.

În noiembrie 1947 intră în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare până în anul 1948, când cu ocazia confiscării mănăstirii, călugării greco-catolici au fost alungaţi. De patru ori arestat şi de patru ori închis, a stat în închisoare sau lagăre, timp de peste 10 ani, până în iulie 1964. Mai apoi, „în libertate”, prigoana a continuat sub alte forme. Astfel, părintele a îmbrăcat pe rând halatul de muncitor la Grădina Botanică sau la Fabrica de Bomboane Feleacul, iar mai apoi de arhivar şi bibliotecar la Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, de unde s-a pensionat în iulie 1977. În tot acest timp, fidelitatea şi contactul cu Biserica Catolică nu au fost întrerupte făcând parte chiar din structurile de conducere ale bisericii din catacombe. Astfel, a fost Provicar II (decembrie 1948), Vicar General Episcopal II (noiembrie 1978) la conducerea Eparhiei de Cluj-Gherla, iar din februarie 1981 a fost numit Ordinarius al acestei Eparhii, până în iulie 1987, asigurând continuitatea instituţională a acestei biserici locale prigonite. În plus s-a preocupat de pregătirea teologico – spirituală a tinerilor care se pregăteau în ilegalitate pentru călugărie sau preoţie.

Din 1992 până în 2000 s-a aflat la cârma Ordinului călugărilor bazilieni din România, fiind Provincialul acestui ordin, calitate în care a organizat plecarea unui numeros grup de tineri la studii în Italia şi a desfăşurat o bogată activitate istoriografică. Dintre numeroasele referate ştiinţifice şi lucrări aparţinând părintelui profesor menţionăm: „Catolicism şi Ortodoxie Românească”, „Cardinalul Iuliu Hossu”, „Canonicul Nicolae Pura”…