Problemele vieţii şi mass-media

07.10.2004, Vatican (Catholica) - Mons. Ángel Rodríguez Luño, membru al Academiei Pontificale pentru Viaţă, susţine că temele de bioetică trebuie să fie explicate mai bine şi sugerează ca bioeticienii să studieze comunicaţiile. Monseniorul, care este profesor la Universitatea Pontificală Santa Croce şi consultor în cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a explicat această idee într-un interviu pentru agenţia ZENIT, din care vă oferim în continuare fragmente.

– Sunteţi surprins de faptul că teologii în morală şi bioeticienii primesc sfaturi în domeniul comunicaţiilor, pentru a transmite mai bine temele legate de viaţă?

– Nu sunt surprins. Aş fi surprins, dimpotrivă, de contrariul, şi aceasta din mai multe motive. Primul este acela că fără o minimă familiarizare cu mijloacele de comunicare socială există riscul ca oamenii să nu înţeleagă exact ceea ce încercăm să spunem. Şi astfel se generează o constantă neînţelegere. Al doilea, şi cel mai important, este acela că în prezent marile probleme legate de viaţă sunt câştigate sau pierdute, înainte de toate, în domeniul comunicaţiilor.

Cei care se folosesc de situaţia de putere obţinută prin companiile lor de comunicaţii speră să influenţeze într-un mod specific vieţile noastre şi societatea. Este suficient să urmărim câteva teme de importanţă morală de-a lungul unui an în diferite ziare, sau la cele mai importante posturi de televiziune din întreaga lume, pentru ca să percepem o ideologie foarte exactă.

– Este ceva nou accentul pe care Biserica îl pune pe bioetică?

– Într-un anumit sens da, într-un anumit sens nu. Este un lucru nou în sensul că în secolul al XVIII-lea, de exemplu, Biserica nu se vedea obligată să abordeze probleme bioetice precum cele de astăzi, pentru că atunci astfel de probleme fie nu apăruseră, fie nu li se dădea mare importanţă. Nu este ceva nou în sensul că atât Biserica cât şi teologia au fost preocupate de problemele care trebuia să îi preocupe pe credincioşi în fiecare perioadă istorică. Acesta a fost cazul revoluţiei industriale şi al problemelor economice şi sociale care au derivat din ea; apoi al totalitarismelor, al problemelor ridicate de progresul medicinei, etc.

Astăzi ne confruntăm cu revoluţia genetică şi manipularea vieţii, care nu este doar o problemă medicală. Mari companii internaţionale investesc în biotehnologii şi în ingineria genetică. Problema trebuie analizată şi din punctul de vedere al eticii în afaceri, care se referă înainte de toate la justificarea etică a scopurilor care sunt urmărite în realitate, şi la impactul social şi uman al anumitor activităţi, în mod evident neexcluzând analizarea moralităţii mijloacelor.

– Credeţi că, în privinţa problemelor vieţii, religiile se află pe un teren comun care să le permită să acţioneze împreună?

– Viaţa este, fără îndoială, un domeniu de interes comun. Opinia mea este că problemele care în prezent sunt obiectul preocupărilor nu sunt direct reglementate de religie. Ele trebuie să fie obiectul reglementărilor juridice, sociale şi politice şi, mai presus de toate, al auto-reglementării din partea conştiinţei personale a medicilor, a cercetătorilor, a proprietarilor şi directorilor clinicilor medicale etc.

Ceea ce în revine religiei este să confirme şi să apere integritatea, echilibrul şi înţelepciunea conştiinţei umane. În măsura în care creşte puterea noastră tehnică, trebuie să crească şi înţelepciunea şi corectitudinea necesare pentru a o pune în slujba binelui personal şi social. Contribuţia directă sau indirectă a religiilor la această mai mare înţelepciune poate fi un bun punct de dialog.