IPS Jean-Claude Périsset – Mesaj de Crăciun 2004
24.12.2004, Bucureşti (Catholica) - IPS Jean-Claude Périsset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova, porneşte în Mesajul său cu ocazia Crăciunului 2004 de la cuvintele Crezului: „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a coborât din cer”. „Această afirmaţie din Crez exprimă ceea ce Dumnezeu a vrut să realizeze prin Întruparea Fiului. (…) Misterul Întrupării Cuvântului, pe care-l celebrăm la Crăciun, este manifestarea milostivirii infinite a lui Dumnezeu, care vine în mijlocul nostru pentru a ne salva, pentru a ne face să ne împărtăşim din natura Sa umană, în acest `schimb admirabil` între cer şi pământ.”
Arătând că prezenţa fizică a Fiului în umanitatea noastră „a durat cât o viaţă, într-adevăr o viaţă scurtă, de circa 33 de ani, care s-a încheiat cu moartea pe Cruce”, IPS Jean-Claude subliniază însă că „infinita milostivire a lui Dumnezeu merge dincolo de aceste condiţii terestre, umane”. „Astfel, în sacramentul Euharistiei avem o prelungire, sau mai bine zis o permanenţă sacramentală a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu: când preotul ia pâinea şi spune `acesta este Trupul Meu`, apoi, când preotul spune: `acesta este Potirul Sângelui Meu`, se realizează între noi prezenţa reală a lui Cristos, ca în noaptea de Crăciun.”
Înalt Preasfinţia Sa spune în continuare că „prezenţa sacramentală a Cuvântului întrupat, în Euharistie, se manifestă în mod diferit decât la Crăciun, adică nu ca un copil căruia i se promite un viitor fericit pe pământ, ci sub forma jerfei, a trupului şi a sângelui despărţite de moarte, pentru un viitor care merge dincolo de acest pământ, prin Înviere. Şi iată că speranţa vieţii cereşti se hrăneşte în întregime de credinţa în cuvântul lui Cristos: `Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu` (In 6, 51), dar pe care îl exprimă instituind Euharistia.”
Citând din Enciclica „Ecclesia de Eucharistia” a Papei Ioan Paul al II-lea, pentru a explica de ce devoţiunea euharistică o cuprinde şi pe cea mariană, Nunţiul arată că „într-un sens, Maria a trăit credinţa euharistică chiar înainte de instituirea Euharistiei, prin aceea că a oferit sânul ei feciorelnic pentru Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. În timp ce Euharistia face trimitere la patimă şi la înviere, ea se situează simultan în prelungirea Întrupării. La Buna Vestire, Maria L-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu în adevărul chiar fizic al trupului şi sângelui, anticipând în ea ceea ce într-o anumită măsură se realizează `sacramental în fiecare credincios care primeşte, sub speciile pâinii şi vinului, Trupul şi Sângele Domnului` (EdE, 54-55).”
IPS Jean-Claude Périsset îşi încheie Mesajul de Crăciun cu cuvintele: „Astăzi nu mai alergăm către iesle, aşa cum au făcut păstorii, pentru a găsi `în cetatea lui David un mântuitor, care este Cristos Domnul` (Lc 2,11) şi a vedea `pruncul culcat în iesle` (Lc 2,16), sau ca magii, ajunşi din Orient la Betleem, care `intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ L-au adorat` (Mt 2,11), ci venim în bisericile noastre, la celebrarea euharistică, în dorinţa de a-L întâlni pe Mântuitorul nostru, Cuvântul lui Dumnezeu, care S-a făcut om pentru mântuirea noastră, care S-a făcut pâine pentru viaţa lumii.”
