Interviu: Robert Lazu de vorbă cu Dwight Longenecker (II)

22.01.2005, Timişoara (Catholica) - Dwight Longenecker, care a mai fost prezent în materiale de pe Catholica.ro şi ProFamilia.ro, convertit la catolicism împreună cu soţia şi cei patru copii ai săi, este astăzi un cunoscut scriitor, şi un laic extrem de implicat în evanghelizare. Vă oferim astăzi a doua parte a interviului luat de Robert Lazu lui Dwight Longenecker.

– În interviul publicat pe site-ul catholica.ro am vazut că ai o poziţie foarte nuanţată faţă de violenţa din mijloacele de comunicare socială. De fapt, care ar putea fi un criteriu clar de discernere a violenţei?

– Îmi pun această întrebare ţinând cont de întreg contextul în care violenţa îşi are locul şi în care descrierea violenţei este sau nu explicită. Violenţa prin ea însăşi – chiar aceea suficient de explicită – nu este necesarmente imorală. Reprezentările dramatice şi marea literatură conţin întodeauna o cotă-parte de violenţă. Întrebarea care trebuie pusă e aceea dacă violenţa este sau nu tratată în mod just. A fost pedepsit criminalul sau a reuşit să scape? Şi-a luat persoana negativă pedeapsa meritată? I s-a făcut victimei sale dreptate? Acestea sunt întrebările cheie – nu doar pur şi simplu prezenţa violenţei.

– Să rămânem puţin în domeniul comunicaţiilor sociale. În România pornografia este un flagel incredibil de răspândit. Efectele unui erotism imoral se văd peste tot: în ziare şi reviste, la televiziune şi în limbajul cotidian, în comportamentul şi vestimentaţia multor tineri şi tinere. Conform experienţei tale occidentale, din SUA şi Anglia, cum se poate lupta împotriva acestor boli sociale?

– Având, mai degrabă decât o atitudine negativă împotriva perversităţii, o atitudine pozitivă faţă de căsătorie, faţă de fertilitate, faţă de modestie şi de puritate, ca şi faţă de puterea unei noi vieţi. Făcând astfel, vom arăta cât de sordidă, întunecată şi pervertită este în realitate pornografia. Lumina vădeşte întodeauna întunericul. După cum spune o veche zicală, „De ce să blestemi întunericul când poţi aprinde o lumânare?”

– Am văzut că ai prezentat în mai multe ocazii materiale multimedia despre diferite teme. Care ar fi o bună direcţie educativă pentru tinerii noştri în acest sens?

– Media este, esenţialmente, artă. Arta include toate marile discipline ale artelor frumoase, istoriei, muzicii etc., etc. De aceea e necesară cunoaşterea temeinică a clasicilor literaturii într-o perspectivă universală. O solidă educaţie în domeniul culturii prin exemplele sale cele mai semnificative. O bună şi solidă educaţie în domeniul artelor liberale care să prezinte tinerilor tot ceea ce este mai valoros din diferitele discipline şi din diferitele forme artistice. Pornind de aici, ei vor putea avea o bază solidă, care le va permite să-şi aducă unica şi propria contribuţie în domeniul artelor secolului XXI.

– Care este impactul activităţii tale în lumea occidentală?

– Îmi este greu să dau un răspuns, deoarece este dificil să spun câţi oameni au citit vreuna din cărţile pe care le-am scris şi ce impact au avut asupra lor. Am primit scrisori de mulţumire, în care anumite persoane mi-au mărturisit în scris că s-au convertit la Biserica Catolică datorită scrierilor mele, însă acest tip de evidenţă are un caracter ocazional.

– În ce priveşte doctrina socială a Bisericii Catolice, cât de cunoscută şi asumată este ea în mediile catolice pe care le cunoşti?

– Nu mă consider calificat pentru a răspunde la o asemenea întrebare.

– Care a fost elementul decisiv care ţi-a dezvăluit valoarea Tradiţiei Catolice?

– Problema autorităţii. Protestanţii au ales să creadă tot ce vor ei şi folosesc versete din Biblie pentru a-şi argumenta opiniile. În schimb autoritatea catolică este temeinică, istorică şi universală.

– Cum explici faptul că, în ciuda activităţii unor persoane ca tine şi a altor asociaţii catolice, în Europa – după cum arată Papa Ioan Paul al II-lea în exortaţia Ecclesia in Europa – situaţia este caracterizată de „apostazia tăcută” a multor europeni?

– Europa culege roadele a peste cinci sute de ani marcaţi de abaterea de la Creştinism. Această deviaţie este deopotrivă filosofică, politică, economică, educaţională şi teologică. Societatea noastră atee şi seculară e pur şi simplu rezultatul acestei deviaţii.

– Care ar fi deficienţele activităţii catolicilor în re-evanghelizarea lumii contemporane?

– Ne place să predicăm prea mult. Intenţionăm adesea să oferim răspunsuri fără să realizăm că mulţi oameni nu au pus niciodată întrebările respective. Trebuie să ne angajăm în activităţi care să-i determine pe oameni ca mai întâi să pună întrebările importante.

– În ce priveşte situaţia catolicilor din S.U.A., cât de diferită este ea faţă de aceea a catolicilor europeni?

– Biserica Catolică din Statele Unite ale Americii este puternic polarizată între „liberali” şi „conservatori”, într-o manieră necunoscută în Europa. Ambele tendinţe sunt puternice şi zgomotoase. În Europa Occidentală există o indiferenţă larg răspândită faţă de religie. Cred, în afara situaţiei în care lucrurile s-ar schimba printr-o minune, că Occidentul creştin aşa cum îl cunoaştem noi va muri pentru ca un nou fel de Creştinism să-şi facă loc în Europa.

– Există şi în S.U.A. o „apostazie tăcută” a populaţiei de credinţă catolică?

– Nu într-o măsură atât de mare ca în Europa. Catolicii americani tind să fie zgomotoşi, militând fervent pentru cauza lor – fie pentru cea liberală, fie pentru cea conservatoare. Catolicii superficiali din SUA au încetat în număr mare să mai frecventeze biserica, de aceea, acum, au rămas mai cu seamă cei care sunt angajaţi în slujba credinţei lor.

– Te rog să comentezi semnificaţiile rezultatelor alegerilor din S.U.A., unde un preşedinte „pro-life” şi „pro-familie” a câştigat clar cursa electorală.

– 51% dintre americani au votat în funcţie de criterii morale. S-ar putea ca această determinare morală să ne ajute să oprim crima avortului. Totodată, mulţi cetăţeni se tem ca nu cumva aceeaşi determinare morală să nu fie întreţinută spre a fi direcţionată în alte scopuri cu care nu toţi catolicii sunt de acord – cum ar fi moralitatea războiului din Irak sau moralitatea pedepsei cu moartea, ori profitul unei economii de piaţă necontrolate.

– De ce ai ales să trăieşti în Europa?

– Mai întâi am dorit să fiu preot anglican şi m-am simţit atras de cultura engleză. Cu toate acestea, odată ce am devenit catolic am dorit să întorc în SUA, însă soţia mea englezoaică nu a dorit acelaşi lucru, şi este mai uşor pentru noi să rămânem acum aici.

– În încheierea dialogului nostru, pentru care îţi mulţumesc foarte mult, te rog să transmiţi un mesaj credincioşilor catolici români care vor citi aceste rânduri.

– După cum a spus Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, „Să nu ne fie frică!”. Cred că Sfântul Duh călăuzeşte în mod constant Biserica din slavă în slavă, chiar dacă noi nu avem uneori ochi spre a vedea aceasta.