Interviu: „Mi-au plăcut mesajul pietrelor şi curajul creştinilor” (I)
26.01.2005, Iaşi (Catholica) - În perioada 23 decembrie 2004 – 10 ianuarie 2005 PS Petru Gherghel s-a aflat într-o vizită pastorală în Tara Sfântă. Păstorul diecezei s-a întâlnit cu românii catolici care lucrează în Israel, cu diverse personalităţi şi a vizitat locurile sfinte. Situl Ercis.ro, al Diecezei de Iaşi, a publicat astăzi un interviu cu Excelenţa Sa. În prefaţa interviului se aminteşte faptul că numeroase fotografii de la vizita episcopală în Tel Aviv sunt publicate pe situl www.romcatil.cnet.ro. Reproducem în continuare interviul, în două părţi.
– Preasfinţite, aţi fost în zilele Crăciunului alături de comunitatea catolicilor români din Israel, cărora le-aţi împărtăşit din roadele Sinodului. Care sunt primele impresii?
– După celebrarea Sinodului diecezan care s-a încheiat la 8 decembrie 2004, după o scurtă vizită la Roma, pentru a-l întâlni pe Sfântul Părinte şi a cere o binecuvântare specială pentru întreaga noastră Biserică locală, ca o încoronare a muncii sinodale, după ce am întâlnit comunitatea credincioşilor români care se adună la Roma sub păstorirea pr. Isidor Iacovici în biserica Santa Maria in Campitelli, am hotărât să mă îndrept spre Ţara Sfântă, spre locul împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu, pentru a mă alătura pelerinilor din întreaga lume şi, mai ales, pentru a fi în mijlocul comunităţii credincioşilor catolici din Moldova, ce se află în Israel din motive de muncă.
Am ţinut să le fiu alături tocmai de sărbători, de Crăciun, pentru a le arăta preţuirea ce le-o purtăm, pentru a le duce un salut de la cei din ţară, de la cei dragi, şi pentru a le împărtăşi grija părintească, aşa după cum s-a analizat şi s-a accentuat în timpul Sinodului diecezan. A fost un moment de mare trăire, cu multe emoţii atât din partea lor, în frunte cu pr. Cristian Văcaru, asistentul lor spiritual, cu cele două surori Irina şi Maria Pătraşc din institutul nostru diecezan, cât şi din partea mea ca pelerin şi ca Episcop. Am rămas profund impresionat de eforturile pe care ştiu să le facă bărbaţii pentru a câştiga un ban, dar şi pentru a-şi păstra şi mări credinţa. Trăirea sărbătorilor între străini, cu păstrarea legăturilor sufleteşti şi a obiceiurilor, cu cântările de acasă şi cu atâtea aduceri aminte, lasă un ecou profund în suflet şi constituie un deosebit imbold pentru o lungă perioadă de timp.
– Ne-aţi făcut să înţelegem că aţi fost la Betleem, unde aţi participat la Liturghiile de Crăciun. Cum s-au desfăşurat celebrările şi cum au trăit credincioşii aceste momente deosebite?
– După ce am ajuns la Ierusalim, oraşul desăvârşirii operei mesianice, locul celui mai mare sacrificiu – moartea lui Isus -, dar şi locul celei mai mari victorii şi a supremei biruinţe – Învierea, m-am îndreptat spre locul naşterii lui Isus, Betleem, de unde a început totul. Aici am trăit cel mai impresionant moment: celebrarea sfintei Liturghii în noaptea şi în ziua de Crăciun. Noaptea am avut fericirea să fiu alături de Patriarhul Michel Sabbah, participând la celebrarea Naşterii Domnului împreună cu alţi Episcopi pelerini, cu mulţi preoţi, cu credincioşii din Betleem şi cu cei veniţi din toate părţile lumii. Am coborât apoi în Grota Stelei, peştera care l-a adăpostit pe prunc, iar ziua am celebrat sfânta Liturghie cu pelerinii români adunaţi din tot Israelul, peste 300, catolici şi ortodocşi.
Celelalte celebrări şi întâlniri cu diferitele grupuri de credincioşi la Yaffo, Tel Aviv, Haifa, la Patriarhia Latină din Ierusalim şi la Gan Yavne au fost mereu raportate la evenimentul central, pelerinajul de la Betleem. Cei care au ocazia să ajungă la Grota din Betleem, care intră în Cenacol, urcă pe Calvar sau intră în mormântul gol, nu mai uită niciodată. E un mare privilegiu să ajungi măcar o dată la locurile sfinte şi să asculţi cum vorbesc pietrele şi cum ne dau mărturie peste veacuri.
