Preotul trebuie să îşi dea viaţa în întregime Poporului lui Dumnezeu

18.03.2005, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, la Biroul de Presă al Sfântului Scaun Cardinalul Dario Castrillon Hoyos, prefectul Congregaţiei pentru Cler, a prezentat scrisoarea papală către preoţi pentru Joia Mare 2005. Prezent la conferinţa de presă a fost şi Arhiepiscopul Csaba Ternyak şi Mons. Giovanni Carru, adică secretarul şi sub-secretarul Congregaţiei. Documentul de 11 pagini, datat 13 martie, a fost publicat în engleză, franceză, spaniolă, portugheză, italiană şi poloneză.

Cardinalul Castrillon afirmă că scrisoarea din acest an are o rezonanţă specială fiind semnată într-un „loc marcat de Crucea lui Cristos”, adică Policlinica Gemelli din Roma. „În tăcerea suferinţei”, a spus Cardinalul, „Papa, cu exemplu unei vieţi dată `până la capăt`, repetă afirmaţia paulină: `îl predicăm pe Cristos răstignit, […] puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu`, iubindu-i pe toţi oamenii cu iubirea lui Cristos şi completând în trupul său ceea ce lipseşte patimii Mântuitorului şi Răscumpărătorului” (referire aici la Coloseni 1,24). Prelatul a continuat: „Din propria sa cruce, Papa indică fiecărui preot demnitatea extraordinară, conferită lui prin hirotonire, de a putea să pronunţe, `in persona Christi`, cuvintele care au instituit misterul euharistic, şi de a primi capacitatea transformării propriei existenţe preoţeşti într-un dar radical pentru Biserică şi pentru omenire.”

„Configuraţi după Cristos, noi preoţii suntem chemaţi de Papa să ne transformăm pe noi înşine în pâinea euharistică, aducând mulţumire lui Dumnezeu prin vieţile noastre, pentru opera de salvare realizată de Fiul său.” Prefectul Congregaţiei pentru Cler a indicat faptul că Sfântul Părinte „ne aminteşte de `obedienţa iubirii`, acea obligaţie onorantă ce ne-a fost încredinţată, să ne dăruim în întregime Poporului lui Dumnezeu, o obligaţie pe care ne-o asumăm din ziua hirotonirii întru preoţie şi care îşi găseşte expresia, ca un exemplu pentru toţi creştinii, în respectarea autorităţii Episcopilor, imitându-l pe Cristos care l-a ultima Cină s-a încredinţat pe Sine Bisericii.”

„Odată în plus, în acest An al Euharistiei, Sfântul Părinte ne introduce cu iubire în `mysterium Paschae`, care este marele mister al credinţei. […] Cu delicateţea credinţei, suntem invitaţi de Papă să păzim cu reverenţă normele liturgice care nu doar apără sfinţenia ritualului ci îi şi dă strălucire. Noi, preoţii, îi vom accepta cuvintele pentru a fi custozi ai Euharistiei printr-o veghe continuă în toate colţurile pământului, iar în îngenuncherea în faţa tabernacolului ne vom pune întreaga singurătate.” Cardinalul Castrillon a încheiat subliniind faptul că „în ciuda trecerii anilor, întăriţi de cuvintele Papei, noi vom răspândi tinereţea lui Dumnezeu care este în noi şi iradiază în cei pe care îi întâlnim în drumul nostru. […] Sfântul Părinte ne asigură că din sfinţenia preoţiei va creşte în Biserică o nouă viaţă, cu vocaţii care vor garanta ardoarea noii evanghelizări, nutrită de pâinea vieţii veşnice.”