Mesajul Papei să rămână în inimile oamenilor
04.04.2005, Vatican (Catholica) - La ora 10.30, în Duminica Îndurării Divine, 3 aprilie 2005, în faţa celor 130.000 de persoane care au umplut Piaţa Sf. Petru, Via della Conciliazione şi străzile adiacente, Cardinalul Angelo Sodano a prezidat celebrarea euharistică pentru odihna sufletului Papei Ioan Paul al II-lea, care a murit în seara zilei de sâmbătă, la orele 21.37. Mari ecrane video au făcut posibilă urmărirea celebrării, stârnind aplauze din partea credincioşilor atunci când erau proeictate imagini ale Papei. În predica sa, Cardinalul Sodano a vorbit despre durerea la pierderea „Părintelui şi Păstorului nostru, Ioan Paul al II-lea”, dar a subliniat faptul că timp de 26 de ani el „ne-a invitat întotdeauna să privim spre Cristos, unica raţiune a speranţei noastre”.
„Timp de 26 de ani, el a dus în toate părţile lumii Evanghelia speranţei creştine, învăţându-i pe toţi că moartea noastră nu este decât o trecere către patria cerească. Acolo este destinul nostru etern, unde ne aşteaptă Dumnezeu Tatăl nostru.” Cardinalul a arătat că „aceasta este credinţa noastră, aceasta este credinţa creştinilor. Durerea noastră se trasformă îndată într-o atitudine de profundă seninătate”. El a lăsat de-o parte textul pregătit pentru a sublinia: „Şi eu am fost martorul unei astfel de seninătăţi, stând în rugăciune lângă patul Sfântului Părinte în ultimele sale momente, seninătatea sfinţilor, seninătatea care vine de la Dumnezeu”.
„Astăzi, în timp ce plângem plecarea dintre noi a Papei, să ne deschidem inima faţă de viziunea destinului nostru etern… Ştim că, deşi suntem păcătoşi, alături de noi se află întotdeauna îndurarea Dumnezeului Tată care ne aşteaptă. Acesta este sensul sărbătorii de astăzi a Îndurării Divine, instituită chiar de către regretatul Papă Ioan Paul al II-lea, ca una dintre moştenirile pontificatului său, pentru a sublinia acest aspect atât de mângâietor al misterului creştin.” Cardinalul a citat din Enciclica „Dives in misericordia”, dată de Papa în 1980, în care „ne invita să privim spre Tatăl care este `Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru`”, şi spre „Maria, Maica Îndurării”.
Papa a repetat de multe ori faptul că „raporturile reciproce între oameni şi între popoare nu se pot baza doar pe dreptate, ci trebuie să fie perfecţionate de iubirea milostivă, care este specifică mesajului creştin. De aceea, Papa Ioan Paul al II-lea a condus Biserica celui de al treilea mileniu creştin la a fi un nou Bun Samaritean pe cărările lumii, pe drumurile unei lumi încă zguduite de războaie fratricide. Astfel, Papa a devenit cântăreţul civilizaţiei iubirii, văzând în acest termen una dintre definiţiile cele mai frumoase ale `civilizaţiei creştine`. Da, civilizaţia creştină este civilizaţia iubirii, radical diferită de acele civilizaţii ale urii care, în secolul al XX-lea, au fost consecinţa atât de multor ideologii.”
Fie ca Papa, „din cer, să vegheze mereu asupra noastră şi să ne ajute `să trecem pragul speranţei` despre care ne-a vorbit atâta. Acest mesaj al său să rămână mereu în inimile oamenilor de astăzi. Tuturor, Papa Ioan Paul al II-lea le repetă încă o dată cuvintele lui Cristos: `N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea`… Să fie datoria noastră aceea de a primi mesajul pe care ni l-a lăsat şi a-l face să rodească pentru mântuirea lumii!” „Neuitatului nostru Părinte”, a încheiat Cardinalul Sodano, „îi spunem cu cuvintele Liturgiei: `În Paradis să te conducă Îngerii!` `In Paradisum deducant te Angeli!` Un cor de sărbătoare să te primească şi să te conducă în Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc, pentru ca să ai odihnă eternă!”
