Pregătirea pentru Conclav în pace şi rugăciune

05.04.2005, Sevilia (Catholica) - Înainte de a pleca la Roma, unde va participa la Conclavul pentru alegerea unui nou Papă, Cardinalul Carlos Amigo Vallejo, Arhiepiscop de Sevilia, a declarat că trăieşte acest timp „cu multă pace”. Cardinalul, care în trecut a fost Arhiepiscop de Tangier, Morocco, a declarat pentru ZENIT că „în a fi elector al unui nou Papă, simţi o enormă responsabilitate dar şi încredere, deoarece Dumnezeu nu te va pune acolo unde nu te va susţine”. Cardinalul Amigo, în vârstă de 70 de ani, a publicat mai multe cărţi – ultima fiind „Creştini şi musulmani”. A predat antropologie şi filosofie şi este membru al Comisiei Permanente a Conferinţei Episcopale Spaniole.

– Se vorbeşte astăzi despre Papa Ioan Paul al II-lea ca fiind „cel Mare”. Consideraţi că este potrivit acest termen?

– Cred că termenul este încă departe de adevăr. Mass-media a subliniat măreţia fiinţei sale şi importanţa profundă a vieţii şi muncii sale. A fost mare şi în lucrurile cele mai nesemnificative, fiind aproape de cei săraci, şi de asemenea în splendidul său magisteriu: ne-a lăsat cămara atât de plină, că ne vom putea hrăni singuri mult timp. A fost mare în toate.

– Papa s-a apropiat de musulmani, pe care dumneavoastră îi cunoaşteţi bine. Ce ne puteţi spune despre relaţiile Pontifului cu islamul?

– Relaţiile de prietenie ale musulmanilor cu Biserica şi cu Papa Ioan Paul al II-lea au fost deosebit de semnificative. Musulmanii apreciază profund omul credincios. Ei au văzut în Papa un om care a crezut în Dumnezeu, în acest caz în Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, şi pentru ei este de o enormă importanţă faptul că a vizitat moscheile lor şi a afirmat că Dumnezeu îi uneşte pe toţi oamenii. Înainte de a mă întoarce în Spania, a trebuit să scriu un discurs pentru o întâlnire cu tineri musulmani în Morocco, faimoasa întâlnire de la Casablanca care a marcat un moment important. Tinerii musulmani au văzut în Papa o persoană consecventă, cu o mare credinţă în Dumnezeu.

– Papa a fost o persoană luminoasă. Va exista un gol fără el, sau sunt motive de speranţă?

– În aceste zile cu toţii simţim, în mod natural, tristeţe şi durere, dar şi pace, o pace care creşte pe zi ce trece. Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne trimite persoane atât de extraordinare precum Papa, care a străbătut această viaţă predicând şi ajutându-i pe ceilalţi. Am trăit cele două săptămâni – Săptămâna Mare şi Săptămâna Paştilor – şi ele ne reamintesc că nu există cruce fără înviere.

– Cum aţi dori să trăiţi zilele care vin, decisive pentru viaţa Bisericii?

– Cu rugăciune şi cu mare încredere. Trebuie să admit că, atunci când am auzit spunându-se: „Sunteţi Cardinal, aşadar într-o zi veţi alege un nou Papă”, am văzut acest lucru ca îndepărtat, foarte îndepărtat. Atunci când vine momentul, simţi o enormă responsabilitate şi, în primele zile, chiar nelinişte. În rugăciune am descoperit însă că acest lucru se întâmplă pentru că nu sunt foarte umil. Este necesar să ai încredere, sau cu cuvintele celor care se retrag în deşert: „Nu te îngrijora, căci Dumnezeu nu te va pune acolo unde braţul lui nu te va susţine”. Aşa trăiesc eu acum. Nu mă va pune acolo unde nu mă va susţine în sarcina de a alege un nou Papă.