Interviu: Spre o alianţă catolico-ortodoxă (II)

29.04.2005, Roma (Catholica) - Dr. Robert Moynihan, editorul publicaţiei „Inside the Vatican”, a publicat duminică, în chiar ziua intronizării Papei Benedict al XVI-lea, un interesant şi lung interviu cu Episcopul Hilarion Alfeyev de Viena şi Austria, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă Instituţiile europene. Vă oferim în continuare partea a doua şi ultima a interviului.

– De ce ar trebui protestanţii să fie excluşi de la alianţa pe care o propuneţi?

– În lupta împotriva relativismului, Biserica Catolică Romană îşi asumă o poziţie fără compromisuri, şi astfel se distanţează de protestanţi, a căror poziţii sunt, în majoritatea cazurilor, în ton cu evoluţiile vremii. Protestanţii sunt de aceea mai puţin aliaţi în această luptă. Mai mult, există deja numeroase forumuri, organizaţii şi agenţii care promovează dialogul dintre catolici şi protestanţi pe probleme sociale. Există de asemenea şi forumuri protestanto-ortodoxe, precum Conferinţa Bisericilor Europene. Ceea ce aproape lipseşte în Europa este un spaţiu pentru un dialog catolico-ortodox pe teme sociale şi etice, un dialog care ar fi atât de actual şi de vital. Raţiunea în spatele propunerii mele este următoarea: Bisericile noastre se află pe drumul spre unitate, dar trebuie să fim realişti – ar putea dura decenii, dacă nu secole, înainte de atingerea unităţii. Între timp este nevoie să ne adresăm lumii cu o singură voce. Fără să fim o singură Biserică, putem noi să acţionăm ca o singură Biserică, să ne prezentăm pe noi lumii ca o structură unificată, ca o alianţă? Eu sunt convins că putem, şi că dacă vom face aceasta, vom deveni mai puternici.

– Şi atunci de ce o alianţă europeană şi nu una mondială?

– În primul rând pentru că cred că în Europa vor avea loc în viitorul apropiat cele mai teribile lupte între creştinism şi relativism. În Europa atacurile secularismului militant împotriva religiei iau formele cele mai agresive. Europa este cea care îşi neagă obsesiv moştenirea creştină. În Europa se elimină din şcoli crucifixele, simbolurile religioase sunt interzise în locuri publice, iar creştinismul devine obiect de critică constantă, de luare în derâdere. În Europa profunda criză demografică afectează populaţia creştină, ameninţându-i supravieţuirea. Nu că aceste procese nu ar avea loc şi în alte părţi ale lumii, dar doar în Europa au devenit atât de evidente. În al doilea rând, în Europa există o oarecare balanţă numerică între catolici şi ortodocşi: 280 de milioane de catolici şi 200 de milioane de ortodocşi. În alte părţi ale lumii (de exemplu în America de Sud) catolicii sunt atât de numeroşi încât nu se poate imagina un dialog pe picior de egalitate.

– Şi în termeni concreţi cum aţi vedea organizarea unei astfel de alianţe? Cine ar trebui să aibă iniţiativa? Cine să ia parte? Ce fel de structuri vă imaginaţi?

– Ar fi ideal ca iniţiativa să vină de sus, de exemplu de la Pontiful Roman, sau de la conducerea Bisericilor Ortodoxe, sau să fie o iniţiativă comună. Lucrul important este ca procesul să înceapă de la o propunere oficială, şi ca la ea să ia parte reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Catolică şi Ortodoxă. Există deja o serie de iniţiative „de jos”, grupuri de discuţii la nivelul clericilor şi laicilor, dar până nu se face ceva la nivel oficial, nu cred că putem vorbi despre vreo alianţă reală.

În ceea ce priveşte structura, ea trebuie dezvoltată chiar de Biserici. Partea catolică poate să fie constituită, de exemplu, din reprezentanţi ai Conferinţelor Episcopale Europene, în timp ce partea ortodoxă poate să fie formată din reprezentanţi ai Bisericilor locale autocefale prezente în Europa. O altă cale de structurare ar fi ca partea catolică să fie formată din oameni aleşi de Curie, iar partea ortodoxă din cei numiţi de fiecare Biserică locală. Aşa s-a procedat în cazul Comisiei Mixte şi tocmai acesta este, cred eu, motivul eşecului ei. Un model bazat pe participarea locală mi se pare mai potrivit. De asemenea cred că Bisericile Ortodoxe Orientale ar trebui încă de la început să facă parte din alianţă în cadrul familiei ortodoxe. Nu există comuniune euharistică cu Bisericile Ortodoxe Orientale, dar spiritualitatea lor, învăţătura socială şi morală este aproape identică. Mai mult, în contextul ecumenic, Bisericile Ortodoxe şi Bisericile Ortodoxe Orientale au demonstrat că pot acţiona ca o singură familie ortodoxă.

– Să presupunem că această alianţă se formează: ce probleme ar trebui să abordeze?

– Pe lângă problemele secularismului, liberalismului şi relativismului militant, deja amintite, ar trebui, după mine, să se concentreze pe diferite aspecte ale eticii familiei şi sexualităţii, precum şi pe probleme de bioetică. Biserica Catolică şi-a făcut deja oficială poziţia despre familie, căsătorie, avort, contracepţie, clonare, eutanasie etc., şi la fel au făcut şi unele Biserici Ortodoxe, în special Biserica Ortodoxă Rusă prin `Bazele Concepţiei Sociale`. Dar unde este poziţia unitară?

Cred că bătălia modernă dintre creştinismul tradiţional (mă refer în principal la Bisericile Catolică şi Ortodoxă) pe de o parte, şi secularismul, liberalismul şi relativismul pe de altă parte, este centrată în special în jurul problemei valorilor. Nu este o problemă de argumentare teologică, deoarece nu existenţa lui Dumnezeu este în centrul atenţiei, ci existenţa unei norme morale absolute, pe care se fundamentează viaţa umană. Contestaţia are un caracter antropologic, iar în joc este chiar viitorul omenirii. Apărând viaţa, căsătoria şi procreaţia, luptând împotriva legalizării contracepţiei, avortului şi eutanasiei, împotriva recunoaşterii uniunilor homosexuale ca egale cu căsătoriile, împotriva libertinajului în toate formele, catolicii şi ortodocşii se angajează într-o luptă pentru supravieţuirea civilizaţiei Europei, a popoarelor Europei, a Europei în sine. Să ne unim forţele şi să formăm un front comun de creştinism tradiţional pentru a proteja Europa de la a fi devorată irevocabil de secularism, liberalism şi relativism.

Prima parte a interviului este aici.