Compendiumul reflectă „grija maternă” a Bisericii
02.07.2005, Vatican (Catholica) - Compendiumul Catehismului Bisericii Catolice reflectă „grija maternă a Bisericii” pentru credincioşi, a declarat Mons. Tommaso Scenico de la Congregaţia pentru Cler. Această grijă este manifestată prin „punerea credinţei la îndemâna credincioşilor”, a declarat el într-un interviu acordat agenţiei Zenit. Mons. Scenico este directorul biroului pentru cateheză.
– Este Compendiumul o lucrare separată de Catehismul Bisericii Catolice?
– Învăţăturile nu s-au schimbat. Depozitul de credinţă prezent în Catehismul Bisericii Catolice (CBC) este un depozit unic şi nerepetabil, până acolo încât Compendiumul este foarte dependent de CBC, folosind aceeaşi frazeologie, de preferat chiar aceleaşi cuvinte, şi referindu-se la acesta prin numerele marginale. Dată fiind această dependenţă de CBC, Compendiumul se împarte în aceleaşi patru părţi: „Lex Credendi” – Crezul; „Lex Celebrandi” – Sacramentele; „Lex Vivendi” – Morala; şi „Lex Orandi” – Rugăciunea. „Depositum fidei” nu a fost schimbat, doar maniera de expunere.
– Astăzi mai sunt însă unii care preferă catehismul Sf. Pius al X-lea.
– Catehismul Sf. Pius al X-lea a fost făcut astfel încât să fie uşor de memorat. Nu a fost promulgat de Papă pentru întreaga Biserică Catolică, ci a fost realizat pentru Dieceza de Roma. Apoi catehismul s-a răspândit în întreaga lume şi a fost considerat un catehism universal. Când Papa Ioan Paul al II-lea a dăruit în 1992 Bisericii Catehismul Bisericii Catolice, a fost pentru prima oară când un Papă a promulgat un catehism pentru toată lumea. Şi trebuie să spun că în aceşti 13 ani, din 1992 şi până astăzi, Catehismul a fost o normă sigură pentru predarea credinţei, un instrument valid şi legitim de comuniune eclezială, un instrument pentru reînnoirea la care Duhul Sfânt invită constant, un text de referinţă pentru elaborarea de catehisme locale şi, în fine, un model de inculturare a credinţei revelate. De aceea, CBC, depozitul credinţei, este unic.
– Era cu adevărat necesară scrierea CBC şi a Compendiumului?
– Papa a susţinut că după marea secularizare petrecută în lume, era nevoie de o formă condensată – în aproape 990 de pagini – a ceea ce crede, trăieşte, celebrează şi se roagă Biserica. Acesta a fost un dar enorm pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a făcut Bisericii. Acum, elaborarea Compendiumului reflectă atitudinea maternă a Bisericii, care este întotdeauna mamă şi învăţătoare, pentru a folosi o expresie a Papei Ioan al XXIII-lea. Gestul arată intenţia clară de a pune acest depozit de credinţă la îndemâna oamenilor. Aici se vede grija maternă a Bisericii de a oferi o versiune mai redusă, adică o sinteză a depozitului de credinţă, neschimbat şi neschimbabil. Omul poate să îl ţină îndeaproape, pe noptieră, sau în geantă. Este disponibil în două formate: unul mai mare şi unul mai mic, tocmai ca să se poată alege formatul cel mai potrivit pentru transport.
– Aţi avut parte de critici în elaborarea Compendiumului?
– Da. Prima întrebare de care m-am temut a fost: „de ce s-a omis aceasta din Compendium şi nu aceasta?” Desigur, multe lucruri au trebuit lăsate afară, după cum arată numărul paginilor: cele 982 au fost reduse la 205 de pagini mici, într-un format mai mic decât cel al CBC. Fără îndoială munca de sinteză presupune riscuri. Au existat şi acuze că în această lucrare Papa Ioan Paul al II-lea îşi continuă „propaganda pro-life”. Evident, Catehismul promovează viaţa. Criticile nu pot veni decât de la cei care nu pot înţelege că acest Compendium, sinteză a CBC, nu poate să îşi contrazică sursa pe care o sintetizează. Invit mass-media să înţeleagă Compendiumul nu ca pe ceva publicitar, ci ca pe o sinteză a credinţei Bisericii.
