Problema cântului liturgic, reanalizată
22.07.2005, Vatican (Catholica) - Documentul de lucru pentru următorul Sinod al Episcopilor sugerează că „muzica folosită în prezent” în liturgie trebuie „reanalizată”. Această propunere apare la nr. 60 al documentului ce va sluji ca şi cadru de dezbatere în Sinodul Episcopilor ce se va desfăşura la Roma între 2 şi 23 octombrie, cu tema: „Euharistia, sursă şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii”. Pe baza răspunsurilor primite din Dieceze, textul recunoaşte la nr. 61 că „pentru a intra în uzul sacru şi liturgic, muzica instrumentală sau vocală trebuie să aibă o dimensiune de rugăciune, demnitate şi frumuseţe.”
În liturgie, muzica trebuie „să aibă integritatea formei, să fie cu adevărat artistică, să corespundă diferitelor ritualuri şi să poată fi adaptată la cerinţele legitime ale inculturării, […] fără a se renunţa la ideea de universalitate”, se spune în document. Instrumentul de lucru, publicat la 7 iulie, descrie temele de discuţie la viitorul Sinod. O sugestie cuprinsă este ca „muzicienii şi poeţii să fie încurajaţi să compună noi imnuri, după standardele liturgice, care să conţină învăţătura autentică despre misterul pascal, despre duminică şi despre Euharistie”. Documentul recomandă în special redescoperirea cântului gregorian, care „satisface aceste cerinţe” şi, deci, poate „servi ca model”, se spune citându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea.
La nr. 61, textul afirmă că în răspuns la chestionarul efectuat pentru elaborarea textului pregătitor, „unii s-au plâns de calitatea slabă a traducerilor textelor liturgice şi că multe texte în limbile naţionale sunt sărăcite de frumuseţe şi sunt chiar neclare teologic, contribuind astfel la slăbirea învăţăturii Bisericii şi la înţelegerea greşită a rugăciunii”. Textul se referă în special la Liturghiile de tineret, subliniind nevoia „evitării formelor muzicale care, datorită folosirii lor profane, nu conduc spre rugăciune”. Unele chestionare primite din Dieceze relevă faptul că „există o anume nerăbdare în compunerea de noi cântece, până acolo încât se aliniază mentalităţii consumiste, arătând prea puţină atenţie la calitatea muzicii şi textului, trecând rapid cu vederea patrimoniul artistic care şi-a dovedit eficienţa teologică şi muzicală în liturgia Bisericii”.
