Taizé, micul Vatican

18.08.2005, Iaşi (Catholica) - Ziarul de Iaşi a publicat astăzi un amplu material sub titlul „O ieşeancă a oripilat Europa”. Articolul citează ample declaraţii ale pr. Cornel Cadar, directorul biroului de presă al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, care a fost timp de mulţi ani responsabil diecezan cu tineretul, şi care a şi condus de două ori, în 1993 şi 1994, grupul de tineri catolici care au participat la întâlnirile de la Taizé. Pr. Cornel a avut astfel ocazia să îl cunoască pe fr. Roger, iar declaraţiile dânsului despre fr. Roger şi despre Taizé le-am reunit în cele ce urmează.

„Fratele Roger era protestant calvin şi la 20 de ani a avut pentru prima dată gândul să înfiinţeze o mănăstire unde să se adune tineri creştini atât catolici, cât şi protestanţi. Este cu atât mai interesantă ideea pe care a avut-o acesta cu cât protestanţii calvini nu au mănăstiri şi nici călugări. La 25 de ani a reuşit să-şi pună în practică visul înfiinţând această mănăstire de la Taizé, din Franţa, unde în decursul a câteva zeci de ani, a atras milioane de adepţi şi s-a transformat într-o adevărată religie, promovând tocmai lipsa barierelor între religii, naţiuni şi grupuri sociale ori etnice. Acolo este un pelerinaj continuu, iar vara se adună în jur de 25.000 de tineri din toată lumea. Este o mănăstire deschisă cu misiunea de a aduna tinerii la rugăciune şi dialog. Fratele Roger era liderul călugărilor acestei comunităţi care numără aproape 200 de fraţi în toată lumea. După părerea mea este o experienţă extraordinară ceea ce se întâmplă acolo, locul fiind comparat de multe ori cu Vaticanul, iar fratele Roger cu Papa Ioan Paul al II-lea.”

„Lucrul comun care se întâmplă în această comunitate este rugăciunea. Când grupurile de tineri ajung acolo fiecare optează pentru una dintre cele patru echipe. Astfel, este echipa de tăcere, unde tinerii se roagă singuri, fără să vorbească, o alta echipă tot de tăcere, dar tinerii se roagă în grup, o echipa de muncă ce ajută la bucătării, spălătorii, curăţenie, grădinărit şi alte munci fizice şi o echipă de cateheză care ţine conferinţe, iniţiază discuţii şi dialoguri. Seara, toată lumea se adună la rugăciunea comună care era condusă de fiecare dată de fratele Roger. L-am cunoscut ca fiind un om foarte cald, cu multă credinţă şi iubire pentru tinerii adunaţi acolo, cu un discurs profund şi întotdeauna cu un mesaj puternic. Tineri din întreaga lume se aduna de fapt la Taizé pentru a ajunge împreună la izvoarele credinţei. De trei ori pe zi, tinerii participă la rugăciuni, împreună cu fraţii din comunitate, citesc, meditează ori învaţă cântece religioase specifice comunităţii. Tineri din peste 70 de ţări ale lumii se întâlnesc, discută şi schimbă opinii, leagă prietenii. Este o toleranţă totală acolo şi o înţelegere deplină între tinerii catolici, protestanţi, ortodocşi sau de alte religii.”

Mai cităm la final o opinie exprimată acum câţiva ani de binecunoscutul pr. Constantin Galeriu: „Taizé pune în lumină o stare de spirit proprie, a comuniunii. Nu se încearcă nici o forma de prozelitism. Identitatea fiecăruia este păstrată şi nu i se cere nimănui să renunţe la apartenenţa lui naţională sau confesională. Fiecare confesiune – ortodoxă, catolică, protestantă – are la Taizé altarul său unde poate săvârşi Sfânta Liturghie, în propria tradiţie şi limbă.”