Sinodul Episcopilor: Pastoraţia parohială trebuie regândită
07.10.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi, 7 octombrie, în cea de-a noua Sesiune Generală a Sinodului Episcopilor, începută la 4:30PM, a luat cuvântul printre alţii Arhiepiscopul Agostino Vallini, prefectul Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. „În comunităţile ecleziale din occident, statisticile despre practica euharistică nu sunt deloc confortabile. Dintre multele cauze aş dori să evidenţiez competiţia dintre credinţele religioase vechi şi cele moderne, creşterea fenomenului secularizării şi infiltrarea relativismului. În acest context cultural, pastoraţia trebuie analizată, şi în special pastoraţia din parohii”, a spus prelatul.
„Oricât de îmbucurător este faptul că în multe parohii există grupuri înfloritoare şi vii de credincioşi, nu trebuie să credem însă că majoritatea botezaţilor cred în şi trăiesc Euharistia. Aceasta înseamnă că sistemul de pastoraţie comună din parohii trebuie regândit, deoarece credinţa nu poate fi presupusă ca existentă. Parohia, cu curaj, răbdare şi prevedere trebuie să înnoiască metodele şi conţinutul pastoraţiei obişnuite, punând ca prioritate şi fundament problema credinţei. Pastoraţia parohiei, care după Conciliul Vatican II a făcut paşi mari înainte, urmează încă o schemă legată de dimensiunea culturală. Această pastoraţie nu reuşeşte să formeze o comunitate creştină care celebrează Euharistia ca `rădăcină şi atenţie` a vieţii ei.”
„Planurile pastorale trebuie să pornească de la noi forme de proclamare kerygmatică, oferind ocazii pentru o optare personală şi conştientă pentru credinţă. Cuvântului lui Dumnezeu îi trebuie acordat un spaţiu mai mare, sub forma de lectio divina sau sub alte forme care pot să ajute la asimilarea lui; la fel şi catehezelor liturgice care favorizează înţelegerea celebrării euharistice, pentru a fi mai demnă şi mai rodnică. Problema care se pune este să oferim creştinilor o experienţă atrăgătoare a celebrării euharistice. Dar nu prin improvizări, ci din credinţă. Pentru aşa ceva, nu trebuie uitată figura preotului paroh, care trebuie să unească în el carisma de păstor cu cea de evanghelizator (a se vedea Efeseni 4,11). Nu este o sarcină uşoară, dar trebuie asumată în condiţiile actuale grave.”
