Sinodul Episcopilor: Despre oboseala şi plafonarea unor preoţi
11.10.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi, 11 octombrie, în cea de-a treisprezecea Sesiune Generală a Sinodului Episcopilor, începută la 9:0AM, a luat cuvântul printre alţii Cardinalul Vinko Puljić, Arhiepiscop de Vrhbosna, Sarajevo. „Acest Sinod al Episcopilor poate să contribuie la reînnoirea credinţei, a conştiinţei responsabilităţii şi respectului pentru celebrarea euharistică. În faţa noastră există un dinamism al vieţii, în care se desfăşoară procesul de educare a individului şi a comunităţii. Aş dori să aprofundez câteva direcţii”, a spus Cardinalul.
Primul: „Preotul ca subiect al celebrării euharistice. Mi se pare uneori că preoţii noştri sunt obosiţi, fără entuziasm în slujirea lor. Cum pot tinerii, în alegerea stării lor de viaţă, să devină interesaţi de vocaţia la preoţie, dacă frecvent văd în parohii preoţi obosiţi, plaţi, plictisiţi. De ce trebuie Liturghia celebrată într-o parohie de trei ori pe zi? Natura umană nu suportă astfel de presiuni. Cum poate un preot ce celebrează trei Liturghii într-o zi să rămână odihnit, concentrat pe ce se întâmplă în faţa ochilor săi? Apare astfel riscul ca activitatea lor de zi cu zi să devină ca o slujbă oarecare. Zi după zi, an după an, timpul trece fără să se vadă rezultate. Unde sunt roadele? Părerea mea este că preoţii sunt adesea în situaţii riscante. Trăind zi de zi cu semenii lor din acest mileniu marcat de secularism, materialism, consumerism… ajung şi ei atinşi de pierderea sacrului.”
A doua idee: „Simţul sacrului. Astăzi valorile sunt împrăştiate. Simţul sacrului este obturat, iar simţul păcatului a devenit relativ. Ce va mai fi păcatul pentru următoarele generaţii? Tăcerea în faţa Euharistiei, pentru preoţi şi nu numai pentru ei, poate fi ceva extraordinar, pentru interiorizarea practicilor şi semnelor sacre. Este necesară pregătirea pentru Euharistie. Doar celebrându-l conform demnităţii lui, şi cu o profundă spiritualitate euharistică, misterul euharistic poate să dea roade. Euharistia hrăneşte viaţa noastră spirituală. Decenţa personală pentru primirea lui Dumnezeu, pregătirea pentru marele mister şi apoi gratitudinea pentru ocazia de a celebra Euharistia sunt valorile pe care preotul trebuie să şi le însuşească pentru salvarea sa şi pentru a transmite roadele Euharistiei altora, care au încredere şi care îl caută pe Dumnezeu în Euharistie.”
A treia idee: „`Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.` (Luca 5,23-24) Cum poate un om să celebreze Euharistia în timp ce simte invidie şi ură pentru semeni? Fără iertare şi pace, Euharistia nu poate avea roadă, nu poate fi celebrată cu demnitate.” Următoarea idee: „În plus, cum poate un creştin participa la Ospăţul Domnului când comite o nedreptate? L-am întrebat pe un catolic ce este diplomat în Uniunea Europeană, în ţara mea: cum poţi primi Trupul lui Cristos dacă te comporţi astfel cu cei săraci? Mi-a răspuns: ca să obţin bani.” Şi a cincea şi ultima idee: „Isus ne-a cerut să ne rugăm pentru vocaţii. În familiile unde se practică rugăciunea şi adoraţia, se nasc şi vocaţiile sacerdotale. Decenţa şi valorile preoţiei se nasc în sânul familiei. Fie ca familia-Biserică să fie prima şcoală a vocaţiilor. Din tinerii care preţuiesc Euharistia vor ieşi vocaţiile la preoţie.”
