Doar un sacerdot poate administra Maslul
25.10.2005, Vatican (Catholica) - Vaticanul a reafirmat faptul că doar preoţii şi Episcopii pot administra Sacramentul Ungerii bolnavilor. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a subliniat acest lucru într-o Notă publicată ca răspuns la mai multe întrebări pe care le-a primit în ultimii ani. „Nici diaconii şi nici persoanele laice nu pot aşadar să exercite o astfel de slujire şi orice acţiune în acest sens este o simulare a sacramentului” şi este aşadar „invalidă”, spune dicasterul. Dreptul Canonic prevede sancţiuni pentru o astfel de acţiune, se adaugă.
„Nota privind administrarea Sacramentului Ungerii Bolnavilor” a Congregaţiei a fost publicată vineri, 21 octombrie, în ziarul Vaticanului L`Osservatore Romano. A fost dată de Congregaţie în data de 11 februarie a acestui an, Ziua Mondială a Bolnavilor, cu semnătura Prefectului ei de atunci, Cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papă. Într-o scrisoare însoţitoare, Prefectul de atunci a precizat că a adăugat o scurtă notă cu privire la istoriei doctrinei în această privinţă, pregătită de un expert.
Tema este tratată „cu precădere din punct de vedere pastoral, în special ţinând cont de acele zone în care numărul mic de preoţi face să fie dificilă administrarea la timp a Sacramentului, o astfel de dificultate putând fi rezolvată dacă diaconii permanenţi şi de asemenea persoane laice calificate ar putea fi miniştri delegaţi ai Sacramentului”. Nota atrage atenţia asupra acestor tendinţe, pentru a se evita pericolul existenţei unor încercări de a fi puse în practică, „în detrimentul credinţei şi cu grave daune spirituale” pentru bolnavii pe care cineva doreşte să îi ajute.
„Teologia catolică a văzut în Epistola lui Iacob (5,14-15) baza biblică pentru Sacramentul Ungerii bolnavilor”, se arată în comentariu. Nota Vaticanului precizează că trebuie considerată într-o manieră definitivă doctrina potrivit căreia preotul este singurul ministru al sacramentului. Cuvintele greceşti ale Epistolei, pe care Vulgata le traduce cu „presbyteros Ecclesiae”, „nu pot face referire la bătrânii comunităţii, ci la categoria particulară de credincioşi pe care, prin impunerea mâinilor, Duhul Sfânt i-a pus să conducă Biserica lui Dumnezeu”.
Comentariul vorbeşte despre Conciliul din Trento, care defineşte forma sacramentului. Doctrina acestui Conciliu a fost inclusă în Codul de Drept Canonic promulgat în 1917, repetată în actualul Cod de Drept Canonic (vezi canon 1003.1) din 1983 şi în Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene din 1990 (cf. canon 739.1). Comentariul reaminteşte „demnitatea şi eficacitatea particulară” a Sacramentului, subliniind că preotul, fiind ministrul lui, „îl face prezent într-un mod particular pe Domnul Isus Cristos, Capul Bisericii”, deoarece „Cel care acţionează în acest Sacrament este Isus Cristos”, în timp ce preotul este instrumental „vizibil”.
