Cardinalul Arinze despre Liturghie (II)

18.11.2005, Vatican (Catholica) - Continuăm cu partea a doua ce prezintă secvenţe din lungul interviu acordat pentru publicaţia „Inside the Vatican” de prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. Cardinalul Arinze, referindu-se la o tendinţă negativă din lumea occidentală, a spus că tot mai mulţi catolici au „o viziune protestantă despre Euharistie, considerând-o mai degrabă un simbol”. În acest context, „Părinţii sinodali au recunoscut că mulţi catolici nu au credinţă corectă despre prezenţa reală a lui Cristos în Preasfânta Euharistie. Acest fapt a fost evidenţiat şi într-una dintre propuneri”, dintre cele 40 înaintate Papei pentru scrierea unei exortaţii apostolice despre Euharistie.

„S-a recunoscut acest fapt de către atât de mulţi dintre Părinţii sinodali, încât s-au sugerat şi teme pentru predicile din duminici. Văzând că pentru mulţi catolici predica de duminică este aproape singura instruire religioasă pe care o primesc de-a lungul săptămânii, Părinţii sinodali au sugerat ca patru teme majore ale credinţei catolice să fie acoperite prin predici în ciclul de trei ani.” Cele patru teme corespund părţilor Catehismului Bisericii Catolice. „Prima parte priveşte ce credem. A doua parte, cum aducem cult, de exemplu sacramentele. A treia parte, ce trăim, viaţa în Cristos, legea morală, poruncile, viaţa creştină vie; şi a patra parte, rugăciunea.” De aceea, „deşi predica trebuie să se bazeze pe lecturile zilei şi pe alte texte liturgice, trebuie găsite modalităţi de a acoperi întreaga arie a credinţei catolice într-o perioadă de trei ani, deoarece mulţi catolici sunt cu adevărat ignoranţi în problemele fundamentale. Este un fapt pe care nimeni nu îl poate nega.”

„Conciliul Vatican II a adus numeroase lucruri bune, dar nu întotdeauna implementarea a fost reuşită, iar Sinodul a recunoscut existenţa scăderilor”, a spus Cardinalul Arinze. „Există o oarecare neglijare a Preasfintei Euharistii în afara Liturghiei. Multă ignoranţă. Multe tentaţii pentru preotul care celebrează cu faţa la popor de a face spectacol. Dacă nu este foarte disciplinat, în curând devine artist de spectacol. Poate nu îşi dă seama, dar se va proiecta pe el, în loc să îl proiecteze pe Cristos. Este deosebit de dificil să celebrezi cu faţa la altar. Chiar şi cei care citesc prima şi a doua lectură pot intra într-un joc tactic prin care să atragă atenţia asupra lor, distrăgând lumea. Există deci probleme. Dar unele dintre ele nu au fost provocate de Vatican II, ci de copiii Bisericii de după Vatican II. Unii vorbesc de Vatican II dar cu ce merg înainte este agenda lor proprie. Trebuie să supraveghem acest fenomen. Unii îşi promovează propriile idei, justificându-le ca fiind în `spiritul` Conciliului Vatican II.”

Contrar la ce cred mulţi, a spus prefectul, „chiar şi pe vremea Liturghiei tridentine existau abuzuri. Mulţi catolici nu ştiau aceasta pentru că nu cunoşteau latina. Astfel că atunci când preotul tăia din cuvinte, credincioşii nu îşi dădeau seama. Este deci foarte importantă credinţa şi fidelitatea faţă de credinţă, fidelitate faţă de textele originale, fidelitate faţă de traduceri.” Cardinalul a subliniat în încheiere faptul că liturgia „nu este proprietatea unui individ anume, şi de aceea nu poate fi celebrată neglijent, ci aşa cum cere Sfânta Maică Biserică. Când se întâmplă aşa, oamenii sunt fericiţi şi se simt hrăniţi de Liturghie. Credinţa le creşte, devine mai puternică. Merg bucuroşi acasă, gata să vină înapoi duminica viitoare.”