Despre trecerea de la Mitropolie la Arhiepiscopie Majoră

16.12.2005, Roma (Catholica) - Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, cunoaşte începând de astăzi o schimbare istorică: din Biserică Mitropolitană, ea este ridicată acum de Sfântul Scaun la rang de Arhiepiscopie Majoră. Schimbarea de „încadrare” canonică a Bisericii Greco-Catolice din ţara noastră aduce modificări semnificative, sau, citându-l pe specialistul în drept canonic, Ierom. Iosif Furtună, OSBM, „multe drepturi şi multe şi mari responsabilităţi”. Catholica.ro a stat de vorbă cu pr. Furtună, aflat la Roma, pentru a afla mai multe informaţii despre ce presupune decizia Vaticanului făcută publică astăzi.

– Părinte Iosif Furtună, începând din data de 16 decembrie 2005, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, până acum Mitropolitană, a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie Majoră. Este vorba de o „avansare”?

– Da. Se poate spune, menţinând totuşi ghilimelele, că este vorba de o „avansare”. Dar pentru ca lucrurile să fie foarte clare, trebuie să fac o introducere destul de lungă. Răsăritul creştin cunoaşte, în organizarea sa eclezială, patru tipuri de Biserici: Biserici Patriarhale, Biserici Arhiepiscopale-Majore, Biserici Mitropolitane şi alte Biserici (adică Biserici care nu sunt nici Patriarhale, nici Arhiepiscopale-Majore şi nici Mitropolitane, Biserici formate de regulă dintr-o singură eparhie). Am făcut enumerarea Bisericilor într-o anumită ordine – descrescătoare după rang – care va fi înţeleasă mai târziu. Aceste tipuri de Biserici se regăsesc, ca Biserici sui iuris, şi în Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, respectiv în Titlurile IV, V, iar ultimele două tipuri în Titlul VI.

Întrucât în contextul temei noastre este important de ştiut ce este o Biserică sui iuris, am să-mi permit să folosesc „definiţia” din can. 27 CCEO cu mici modificări ajutătoare: „Se numeşte, în acest Cod, Biserică sui iuris, o grupare de credincioşi creştini unită de ierarhie, conform normelor dreptului, pe care autoritatea supremă a Bisericii – Pontiful Roman sau Conciliul Ecumenic – o recunoaşte în mod expres sau tacit ca sui iuris”. Cu alte cuvinte, o Biserică sui iuris presupune o anumită grupare de credincioşi, o ierarhie şi recunoaştere din partea Autorităţii Bisericeşti Supreme. Este important de avut în vedere aceste aspecte pentru a nu se confunda o Biserică Mitropolitană sui iuris (cum a fost de exemplu Biserica Greco-Catolică din România) cu una care nu este sui iuris ci este o Provincie, o parte dintr-o altă Biserică, Patriarhală de exemplu.

O Biserică Patriarhală poate cuprinde mai multe Mitropolii care, la rândul lor, sunt formate, fiecare, din câteva Eparhii. Biserica Ortodoxă Română este exemplară din punct de vedere al structurării unei Biserici Patriarhale. Se poate observa că Patriarhul are putere atât asupra credincioşilor cât şi asupra Episcopilor şi Mitropoliţilor din Biserica al cărei cap este. O Biserică Mitropolitană sui iuris este formată dintr-o Mitropolie (de regulă este o Eparhie cu titlul de Arhieparhie sau, cum i se mai spune, Arhiepiscopie) care are sufragane câteva Eparhii. Spre deosebire de Patriarh, Mitropolitul care este capul unei Biserici Mitropolitane sui iuris nu are putere decât asupra credincioşilor şi asupra Episcopilor respectivei Biserici.

– Cum de în loc să vorbiţi despre Biserici Arhiepiscopale Majore ne vorbiţi despre Biserici Patriarhale?

– Nu este o eroare. Veţi înţelege imediat de ce. Am văzut mai sus că rangurile Bisericilor sui iuris privesc în primul rând structurile care le alcătuiesc, iar denumirile acestor Biserici sui iuris nu sunt pur onorifice, nu sunt doar nişte titluri. În cazul nostru, când vorbim despre o Biserică Arhiepiscopală Majoră trebuie să ştim că vorbim despre o structură bisericească foarte veche, în timp ce dacă vorbim despre o Arhiepiscopie ne referim la o simplă Episcopie care nu are alte Episcopii în subordine ci are doar un titlu. Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia are un astfel de titlu fără a avea vreo Episcopie sufragană, în timp de Arhiepiscopia Română Unită de Făgăraş şi Alba Iulia are patru. Care este diferenţa între ele? Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia este un Episcop cu titlul de Arhiepiscop datorită sediului. Dar are în subordine numai credincioşi. În schimb Episcopul care este numit în scaunul de la Blaj pe lângă faptul că are titlul de Arhiepiscop este şi Mitropolit şi capul BRU, având nu numai credincioşi în subordine ci şi Episcopi. Acum că s-a înţeles diferenţa între un titlu onorific şi un titlu care comportă şi putere suplimentară, putem trece la Arhiepiscopul Major. Acesta este tot un Episcop dar care are în subordine credincioşi, Episcopi şi chiar şi Mitropoliţi. Cu alte cuvinte, Arhiepiscopul Major este aproape un Patriarh. Acum cred că înţelegeţi de ce am vorbit despre Patriarhate. De fapt sunt foarte puţine diferenţele între Patriarh şi Arhiepiscopul Major, între Bisericile Patriarhale şi Bisericile Arhiepiscopale Majore. De aceea CCEO dedică Bisericilor Arhiepiscopale Majore doar patru canoane. Pentru toate celelalte probleme trimite la canoanele privitoare la Patriarhi şi Patriarhate.

– Întrebarea care se pune aproape de la sine este: dacă sunt atât de puţine diferenţele între Patriarhie şi Arhiepiscopie Majoră, de ce sunt atunci două categorii de Biserici?

– Simplu: din motive istorice. În primele secole, Biserica răsăriteană se organiza după structurile civile ale Imperiului Roman: în Imperiu o Dieceză era subdivizată în provincii. Episcopii care erau în fruntea unei Dieceze (în sensul civil-roman al termenului) erau de fapt Exarhi şi aveau putere supraepiscopală. Cu timpul aceşti Exarhi au primit titlul de Arhiepiscopi iar Bisericile lor erau cam ceea ce numim noi azi Biserici Arhiepiscopale Majore. Numai câteva dintre acestea au primit, mai târziu, titlul de Patriarhat şi s-a creat pentarhia (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim). De-a lungul timpului au mai primit şi alte Biserici titlul Patriarhal. Dar cele care au structura patriarhală însă nu au primit acest titlu sunt Arhiepiscopate Majore. Ca structură astfel de Biserici există chiar şi în cadrul Bisericilor Ortodoxe. Este cazul Bisericii Ortodoxe a Greciei.

– Ce aduce nou titlul de Arhiepiscopie Majoră? Va fi ales altcumva capul Bisericii Greco-Catolice din România?

– Repet: nu este vorba de schimbarea unui titlu cu altul. Aţi spus-o chiar la început: este o „avansare”, este o schimbare a rangului Bisericii în cauză. Iar această schimbare aduce modificări foarte mari. Multe drepturi şi multe şi mari responsabilităţi. Cel mai important lucru este structura sinodală. De acum nu vom mai vorbi de un Consiliu al Ierarhilor care îl ajută pe Mitropolitul care conduce o Biserică Mitropolitană sui iuris ci de Sinodul Episcopilor. Acest sinod alege Arhiepiscopul Major spre deosebire de Mitropolit care este numit de Pontiful Roman dintr-un număr de minimum trei candidaţi propuşi de Consiliul Ierarhilor. Cu privire la această alegere trebuie făcută o remarcă. Aici este deosebirea foarte mare între Patriarh şi Arhiepiscop Major: Patriarhul, odată ales de Sinodul Episcopilor, cere Pontifului Roman comuniunea ecleziastică (cf. can. 76, § 2) în timp ce Arhiepiscopul Major, după ce este ales tot de către Sinodul Episcopilor, trebuie să ceară Pontifului Roman confirmarea alegerii (cf. can. 153, § 2)

– Vor mai fi şi alte schimbări?

– Se schimbă foarte multe lucruri. În primul rând, Episcopii nu mai sunt numiţi de Pontiful Roman dintr-un număr de minimum trei candidaţi propuşi de către Consiliul Ierarhilor pentru fiecare caz, ci sunt aleşi de către Sinodul Episcopilor Bisericii Arhiepiscopale Majore, aşa cum se întâmplă şi în cazul Bisericilor Patriarhale. Modul în care se aleg Episcopii şi Arhiepiscopul Major este destul de complex şi cred că ar necesita o descriere separată. O altă schimbare extrem de importantă şi mai ales de foarte mare responsabilitate este că Sinodul Episcopilor Bisericii Arhiepiscopale Majore, ca în cazul Bisericilor Patriarhale, este tribunal superior al Bisericii, tribunal de la care nu se mai poate face apel la un alt tribunal (cf. can. 1062, § 1). Tribunalul Mitropolitan era doar tribunal de a doua instanţă ceea ce însemna că exista posibilitatea de a face apel la încă un tribunal superior (1065).

– Vă mulţumim şi vă invităm la final să vă exprimaţi propriile gânduri legate de evenimentul istoric de astăzi.

– Ridicarea în rang a Bisericii noastre este un semn al recunoaşterii meritelor din trecutul Bisericii Române Unite. Să avem în vedere şi momentul, nu întâmplător al Postului Crăciunului în care are loc acest eveniment. Doresc din tot sufletul ca şi viitorul să fie unul care să corespundă atât cu mărturisirea de credinţă a înaintaşilor noştri pe care îi venerăm pe bună dreptate, cât şi cu marea investiţie de încredere care s-a făcut în Biserica noastră de către Autoritatea Supremă a Bisericii. Dumnezeu să fie cu noi şi să ne ajute!