Când satira trece dincolo de limită

08.02.2006, Vatican (Catholica) - Publicaţia semi-oficială a Vaticanului propune o examinare a conştiinţei privitoare la libertatea expresiei, în contextul violenţelor provocate de publicarea caricaturilor cu Mohamed. L`Osservatore Romano afirmă că o astfel de examinare trebuie făcută de mass-media din toate ţările, în special Spania, unde un spectacol de teatru îl ridiculizează pe Papa, jigneşte catolicii şi incită la apostazie, iar un program de televiziune explică cum „să găteşti un crucifix”.

„Este licit ca în numele libertăţii de gândire să răneşti sentimentele religioase ale celor ce aparţin unei anumite confesiuni?”, se întreabă jurnalistul Francesco Valiente, în ediţia italiană din 6-7 februarie. „Unde începe libertatea exprimării şi unde răneşte ea convingerile altora? Care este limita între satiră şi batjocură, între ceva inteligent şi ceva ofensator, între ironie şi blasfemie? Fără îndoială, libertatea exprimării gândurii şi libertatea exercitării credinţei sunt drepturi fundamentale şi inalienabile” de 60 de ani, conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. În acelaşi timp „nu este nici o îndoială că orice exprimare a primului drept se ciocneşte – să spunem aşa – de limita celui de-al doilea drept”, spune autorul articolului.

Articolul laudă satira de exemplu atunci când „biciuieşte obiceiuri negative şi denunţă nedreptăţi, demască idolatriile puterii”. Dar, adaugă publicaţia, „când sunt atacate valori şi simboluri religioase, [satira] îşi pierde funcţiunea. Lipsită de orice obiectiv critic şi educaţional, ea devine simplă furie. Este transformată într-o vulgaritate gratuită.” În cazul caricaturilor cu Mohamed sau al blasfemiilor din Spania, „valoarea artistică sau culturală sau `satirică` nu este clară”. Articolul se încheie observând că ceea ce s-a întâmplat în Spania nu pare „să fi provocat o reacţie de nemulţumire a opiniei publice. Oricum, între excesele zgomotelor media şi tăcerea binevoitoare, rămâne demnitatea jignită, conştiinţa rănită.”