Decesul secretarului Papei Paul al VI-lea
06.04.2006, Vatican (Catholica) - 
Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat compasiunea la aflarea veştii morţii Arhiepiscopului Pasquale Macchi, care a fost secretarul personal al Papei Paul al VI-lea. Arhiepiscopul Macchi a decedat miercuri, 5 aprilie 2006, într-o clinică din Milano, la vârsta de 82 de ani. Într-o telegramă trimisă Cardinalului Dionigi Tettamanzi, Arhiepiscop de Milano, Sfântul Părinte a reamintit „cu recunoştinţă profunda spiritualitate şi generosul angajament episcopal, care au caracterizat slujirea prelatului decedat”.
Papa Benedict al XVI-lea a spus că a înălţat „rugăciuni înflăcărate către Domnul ca să îl primească în fericirea eternă, ca pe un slujitor bun şi credincios, recompensându-l pentru angajamentul său constant pentru răspândirea Evangheliei şi a devoţiunii către Preasfânta Fecioară Maria”. Pr. Macchi a devenit secretar al Arhiepiscopului Giovanni Battista Montini (viitorul Papă Paul al VI-lea) atunci când acesta a luat în posesie Arhidieceza de Milano în 1955. După moartea Papei Paul al VI-lea, din august 1978, secretarul s-a reîntors în Arhidieceza sa natală ca decan de Sacro Monte di Varese. În 1989, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop prelat de Loreto, sanctuarul marian naţional al Italiei.
După demisia sa din activitatea pastorală de conducere în 1996, Arhiepiscopul Macchi s-a retras la o mănăstire din Lecco, unde s-a dedicat promovării amintirii Papei pe care l-a slujit, colaborând cu Institutul Paul al VI-lea din Brescia. Într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Joaquín Navarro Valls, a precizat că serviciile funerare ale Arhiepiscopului Macchi vor fi prezidate de Cardinalul Tettamanzi în catedrala din Milano, în ziua de sâmbătă, la orele 10:30 a.m. Purtătorul de cuvânt a mai declarat: „Cardinalul Attilio Nicora, preşedintele Administraţiei Patrimoniului Sfântului Scaun, va participa în numele Sfântului Părinte.”
Se intampla frecvent sa traim prin/pentru ceilalti. Adesea aceasta „existenta in umbra„ nici nu este constientizata, fiind doar fireasca expresie a slujirii.
In acest sens privesc si moartea parintelui Macchi. Ca final al asumarii responsabilitatii cu onestitate si, mai ales, cu acel firesc spirit al datoriei. Caci, desi numele sau este asociat cu al unuia dintre cei mai impresionanti papi ai veacului trecut, imaginea fostului arhiepiscop de Loreto nu se confunda cu a acestuia si nici nu se constituie ca rama unei existente pontificale. Caci insasi calitatea de secretar papal este una aparte in primul rand pentru ca, departe de a fi coordonatorul programului capului Bisericii Universale sau „portita„ audientei , este un slujitor al Bisericii poate intr-o acuta masura.
Imaginea Sanctitatii Sale, Paul al VI-lea, mi s-a parut mereu una dintre cele tulburatoare. Slujirea sa a purtat amprenta unei melancolii rafinate, a unei delicate tristeti si a nevoii de asumare a poverii misiunii pe deplin.
Intalnirea cu patriarhul Atenagoras I, interesul pentru solutionarea crizelor „lumii a treia„, enciclica „Humanae Vitae„, rolul in desfasurarea Conciliului Vatican II , il recomanda, dincolo de diferitele acuze, contoverse, acuzatii , ca unul dintre papii care au modificat modul asumarii credintei.
In acest sens, opera Arhiepiscopului Macchi, de sprijinire a perpetuarii amintirii papei Montini, este mai mult decat expresie a fidelitatii, fiind chiar mijloc de impunere a valorilor crestine.