Papa Benedict despre cultul Inimii lui Isus

23.05.2006, Vatican (Catholica) - La 15 mai a.c. s-au împlinit 50 de ani de la semnarea de către Papa Pius al XII-lea a enciclicei „Haurietis aquas”. Cuvintele cu care începe documentul, aminteşte Radio Vatican într-o ştire de astăzi, sunt luate din cartea profetului Isaia 12,3: „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii”. Prin această enciclică, Papa Pius al XII-lea marca primul centenar al extinderii la toată Biserica a sărbătorii Sfintei Inimi a lui Isus. Acele cuvinte nu şi-au pierdut nimic din actualitate acum după 50 de ani.

„La originea existenţei creştine se află întâlnirea cu o Persoană; în relaţia cu Cristos putem recunoaşte cine este cu adevărat Dumnezeu”, subliniază Papa Benedict al XVI-lea în scrisoarea trimisă superiorului general al Societăţii lui Isus (Ordinul Iezuit), pr. Peter-Hans Kovenbach, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a enciclicei „Haurietis aquas”. Papa subliniază faptul că Societatea lui Isus a fost mereu foarte activă în promovarea acestei fundamentale devoţiuni. În cele trei paragrafe ale scrisorii sale, Sfântul Părinte vorbeşte despre „cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu în Isus Cristos”, despre „experimentarea iubirii lui Dumnezeu îndreptând privirea spre Inima lui Isus Cristos” şi despre „trăirea şi mărturisirea iubirii experimentate”.

Privind, mai presus de toate, la suferinţa lui Cristos „şi la moartea sa, putem recunoaşte în mod tot mai clar iubirea fără margini pe care Dumnezeu o are faţă de noi”, scrie Papa Benedict în scrisoarea sa, axată în întregime pe misterul iubirii lui Dumnezeu. Oprindu-se aspra cultului şi devoţiunii faţă de Inima lui Isus, Papa reaminteşte că poţi să fii creştin „doar aţintindu-ţi privirea spre Crucea Răscumpărătorului nostru”. Pontiful îndeamnă credincioşii să „experimenteze iubirea lui Dumnezeu îndreptând privirea spre Inima lui Isus Cristos”. „Cultul iubirii lui Dumnezeu”, care se află în centrul enciclicei „Haurietis aquas”, „trebuie să ajute la a ne aminti fără încetare că El a luat aspra Sa această suferinţă în mod voluntar pentru `pentru noi`, `pentru mine`”. Când practicăm acest cult, avertizează Papa, „nu numai că recunoaştem cu recunoştinţă iubirea lui Dumnezeu, dar continuăm să ne deschidem acestei iubiri astfel încă viaţa noastră să fie mereu modelată conform ei”.

„Misterul iubirii lui Dumnezeu”, aminteşte Papa, „nu constituie doar conţinutul cultului şi devoţiunii către Inima lui Isus”, ci „cuprinsul oricărei adevărate spiritualităţi şi devoţiuni creştine”. Această iubire trebuie însă trăită şi mărturisită. „Cine acceptă iubirea lui Dumnezeu lăuntric, este plăsmuit de ea.” Iubirea lui Dumnezeu, odată experimentată, „este trăită de om ca o chemare la care trebuie să răspundă”. Tocmai privirea îndreptată spre Domnul care „a luat slăbiciunile noastre şi s-a încărcat cu infirmităţile noastre”, scrie Papa, „ne ajută să devenim mai atenţi la suferinţa şi nevoile altora”. Contemplaţia în adoraţie a coastei străpunse „ne face capabili să ne încredinţăm iubirii sale mântuitoare şi milostive şi în acelaşi timp ne întăreşte în dorinţa de a participa la opera sa de mântuire devenind instrumente ale sale”.

Pe de altă parte, Papa Benedict al XVI-lea reafirmă că „experienţa iubirii rezultate din cultul coastei străpunse a Răscumpărătorului ne fereşte de riscul închiderii în noi înşine şi ne face mai disponibil la a ne trăi viaţa pentru ceilalţi”. Apoi evidenţiază faptul că „răspunsul la porunca iubirii devine posibil numai din experimentarea faptului că această iubire ne-a fost deja dăruită mai dinainte, de Dumnezeu”. Cultul iubirii „care se face vizibil în misterul Crucii, reprezentat în fiecare Celebrare euharistică”, conclude Papa, constituie „fundamentul pentru ca noi să putem deveni persoane capabile să iubească şi să se dăruiască, devenind instrument în mâinile lui Cristos: numai astfel putem fi vestitori credibili ai iubirii Sale”.